Totul a pornit după celebrul meci Anglia – Argentina de la Campionatul Mondial din 1966. Cele două echipe se întâlneau atunci în sferturile de finală.
La un moment dat, arbitrul german Rudolf Kreitlein decide să-l elimine pe căpitanul Argentinei, Antonio Rattín. Numai că apare o problemă uriașă: arbitrul nu vorbea spaniolă, Rattín nu vorbea germană, iar cei doi aproape că nu se puteau înțelege. Rezultatul? Minute întregi de proteste și confuzie, în care nimeni nu știa exact ce se întâmplă.
În tribună se afla Ken Aston, fost arbitru și oficial FIFA. După acel meci, s-a gândit că fotbalul are nevoie de un limbaj universal, pe care orice jucător să îl înțeleagă, indiferent de țara din care provine.
Inspirația i-a venit în trafic, privind un semafor: galben înseamnă atenție, iar roșu înseamnă stop.
Așa au apărut cartonașele galben și roșu, introduse oficial la Campionatul Mondial din 1970.
Așa că, dacă la următorul Anglia – Argentina vezi un cartonaș, poți spune că, într-un fel, tot ei au inspirat această regulă care astăzi pare de neînlocuit.