RADACINA RAULUI DIN JUSTITIE – Vicepresedintele Senatului Robert Cazanciuc:

„Cum ne aparam de nedreptate?… Raul poate-ncepe din facultate… De ce nu reusim s-aducem doar 300 de studenti si e nevoie sa aducem sute doar ca sa aducem resurse in Facultatea de Drept? Nu gasim o formula prin care sa sprijinim scoala de drept sa nu mai aduca sute de studenti pentru a aduna resurse, ci numar suficient, asa incat dupa facultate sa aiba o sansa reala sa-si gaseasca drumul acei tineri?”

Nesfarsitul sir de nedreptati din sistemul judiciar romanesc ar putea fi domolit daca autoritatile umbla la radacina raului – si anume: la procesul de selectie a studentilor pentru facultatile de drept din Romania, adica exact pepinierele de viitori judecatori si procurori.

Cel care a exprimat aceasta idee sambata, 29 mai 2021, a fost senatorul PSD Robert Cazanciuc (foto), vicepresedinte al Senatului si ex-procuror. Prezent la conferinta „Vulnerabilitati actuale ale profesiei de avocat: cauze si remedii” (organizata de catre UNBR si Baroul Bucuresti), Cazanciuc s-a plans de faptul ca, in goana dupa fonduri, facultatile de drept de stat scot la concurs prea multe posturi pentru studenti, diluand astfel baza de selectie pentru instante si parchete.

De asemenea, Robert Cazanciuc a aratat ca judecatorilor n-ar mai trebui sa le fie insuflata dragostea fata de lege (in conditiile in care legea are imperfectiuni), ci mai degraba dragostea fata de oameni, „de nevoile lor, de ceea ce trebuie sa se intample intr-o societate, de echilibrul de care are nevoie societatea”.

Ne permitem sa adaugam ca alta radacina a raului o reprezinta stilul unora dintre formatorii Institutului National al Magistraturii de a-i invata pe viitorii judecatori si procurori sa se creada niste dumnezei.

Revenind la Robert Cazanciuc, trebuie sa spunem ca politicianul si-a inceput discursul cu un citat din romanul „Intoarcerea”, scris de Romulus Cojocaru, unul dintre cei mai spectaculosi avocati pe care i-a dat Oltenia.

Iata discursul vicepresedintelui Senatului

‘Usa se inchide in spatele meu. Sunt in strada. Ies din penitenciar. Sunt liber. Nu intorc capul sa vad cum arata cladirea. Nu ma intereseaza. Sunt fericit? Moft! Sunt liber sa merg pe strada. Grabesc pasul.

Spre mine vine o batranica aproape tarand dupa ea o plasa incarcata de cumparaturi. Ma opresc cu intentia sa o ajut. Fuge. Ma priveste speriata peste umar. Rad. Crede pesemne ca sunt un hot, ca vreau sa fur ceva. Oare cum arat? Pai, cum sa arat, decat ca un hot?

Traiasca batranica!

De fapt, nu este nicio deosebire intre un hot si unul luat pe nedrept. Eu asa am fost condamnat. Sunt tot un hot, tot un fel de hot. Dar sunt cu adevarat un infractor? Raspunsul – pentru altadata’.

* * *

Este un pasaj din aceasta carte care se numeste ‘Intoarcerea’, scrisa de un fost avocat care nu mai este printre noi de cativa ani de zile: Romulus Cojocaru din Craiova. Eram in liceu, in clasa a X-a / a XI-a. Am citit aceasta carte si am decis atunci sa urmez facultatea de drept, pentru ca mi s-a parut ca nu este in lumea in care vreau sa traiesc. Si atunci in mintea unui tanar de 16-17 ani s-a produs ceva care a zis: ‘Tu trebuie sa fii o rotita dintr-un mecanism care sa nu mai permita asemena lucruri’.

Povestea este din 1987, aparuta la Scrisul Romanesc din Craiova. Aproape ireal ca a fost posibil sa apara asa ceva la vremea respectiva. Este povestea unui avocat care a fost condamnat pe nedrept, a executat o parte din pedeapsa in penitenciar si ulterior a fost reabilitat, pentru ca cineva nu s-a impacat niciodata cu nedreptatea si a demonstrat acest lucru.

Pana la urma, despre nedreptate este vorba in aceasta viata. Niciodata nu te poti impaca cu nedreptatea. Cum ne aparam de nedreptate?

Fiecare dintre cei care sunteti aici v-ati gandit probabil ca vreti sa fiti o rotita care sa faca lucrurile sa mearga bine: in viata fiecaruia, in viata cetatii – cetate care de vreo 20 de ani este cumva sub un asediu. Un asediu al nedreptatii, al incompetentei, al prostiei, al nemerniciei (din pacate, de cele mai multe ori), al dorintei de putere fara margini pe care cineva o are la un moment dat cu orice pret.

Ce putem sa facem cei care suntem aici? Pai, daca fiecare e o rotita, cred ca la un moment dat putem sa fim chiar un angrenaj care nu doar sa se invarta in gol si sa fie luat in ras. (‘Uite-l si pe asta: nu intelege nimic din lumea in care acum traieste!’). Poate reusim sa fim un angrenaj care sa impiedice in mod real nedreptatea.

Cum facem acest lucru? Sunt cateva idei care au fost spuse in spatiul public in ultimul timp. Au fost dezbateri – evident, accelerate de ce i s-a intamplat lui Robert Rosu. Dar mi se pare in continuare ca sunt foarte multe rotite care merg in gol. Nu lucreaza ca un angrenaj care sa impiedice cu adevarat nedreptatea – pentru cei de astazi, dar mai ales pentru cei care vor veni dupa noi. Eu sper ca si dupa aceasta intalnire si dupa cele care vor urma in perioada urmatoare sa reusim sa punem la punct mecanisme care sa impiedice nedreptatea.

Sigur: nu e un lucru usor de facut si daca ne gandim de unde incepe raul. Raul incepe de la origine. Care sa fie originea, de cele mai multe ori (daca vorbim de sistemul judiciar, de cei care sunt chemati sa imparta dreptatea)? Pai, poate sa inceapa de la selectia initiala. Poate sa inceapa din facultatea de drept. M-am intrebat cu voce tare: de ce la Facultatea de Drept din Bucuresti nu reusim noi sa aducem doar 300 de studenti si e nevoie sa aducem sute doar ca sa aducem resurse in Facultatea de Drept? Oare nu gasim o formula – spre exemplu – prin care sa sprijinim scoala de drept sa nu mai aduca sute de studenti pentru a aduna resurse, ci sa aduca un numar suficient, in asa fel incat la finalul facultatii sa aiba o sansa reala sa-si gaseasca drumul, calea acei tineri? La baza de selectie pentru viitorii magistrati sa fie altfel cumva? Daca baza de selectie din scoala este altcumva, atunci si selectia, poate, la scoala de magistratura (daca va ramane in aceasta formula) poate sa fie altfel. Atata timp cat noi facem selectia pe X si 0, de ce? Ca sa-i fie usor examinatorului. Nu ne intereseaza deloc. (…)

Membrii CSM au discutii halucinante. Nu este nimeni interesat decat de formalismul unor examinari. Nu ne intereseaza ce iese mai departe. Sa fie la adapost examinatorul! Facem ‘ics si zero’ ca sa nu spuna cineva ca a intervenit cumva. Pai, atunci de ce ne miram ca avem decizii date de judecatori, decizii luate de procurori care n-au niciun fel de legatura cu nevoia cetatii de echilibru?

Sunt judecatori (…) indragostiti de lege. Da, dar legea are imperfectiuni. N-ar fi mai bine sa-i invatam pe judecatori, inca din scoala de magistratura, sa fie mai degraba indragostiti de oameni, de nevoile lor, de ceea ce trebuie sa se intample intr-o societate, de echilibrul decare are nevoie societatea?

Eu cred ca aveti un rol extrem de important nu numai in apararea profesiei, ci in apararea ideii de cetate care sa traiasca in echilibru. Si de aceea cred ca una dintre cai este ca si dumneavoastra sa contribuiti, intr-un fel sau altul, la formarea viitorilor judecatori si procurori. (…)

Pasul urmator este sa ajungem in Parlament cu cateva acte normative care sa protejeze in mod real aceasta profesie. (…) Nu interesul avocatilor, ci interesul cetateanului sa aiba garantia ca este protejat in mod real.