Măsurile ridicole impuse de un guvern nevolnic intra în vigoare din această seară!

Andreea Morosanu – Editor

De astăzi viaţa ne este condiţionată de restricţii dure… la ora 18.00 se închide tot (să ne ferească Dumnezeu să uităm să cumpărăm ceva esenţial). După ora 20.00 nu mai avem voie să ieşim din case, decât în baza unei declaraţii fondată pe un motiv solid. Momentan restricţiile mai sus menţionate sunt aplicabile în weekend… până când? Până când vom depăşi rata de incidenta de 7.5/mie. DE CE? De ce nu putem beneficia de simţul civic? De ce nu suntem lăsaţi să fim responsabili? Aceste măsuri drastice nu fac decât să înrăiască populaţia, să distrugă şi ultimul gram de responsabilitate al oamenilor.

Măsurile antiCovid scremute aproape o săptămână sunt o mare fâsâiala care dă măsura slăbiciunii periculoase și pe alocuri inepte, dar și a populismului periculos al acestui guvern.

Pare că au fost alese cele care să deranjeze cât mai puţin, în opinia lor, dar mai ales cele care să pună cel mai puţin la încercare o autoritate publică total destrămată.
Guvernul nu vrea să arate că nu mai poate impune nimic, exact atunci când suntem cu ATI-ul plin, când frica de virus este la cel mai scăzut nivel, când lumea este mai obosită și tot mesajul în privința combaterii bolii a fost decredibilizat.

Exista o vorbă populară: „Cum este poporul, aşa este şi conducătorul.” Toţi dăm vina în fata neputinței noastre pe politicieni, pe cei care ne conduc, pe soarta, pe Sf. Dumitru pe oricine numai pe noi nu. Din contră, România a ajuns unde a ajuns, din vina mea, a ta, a noastră, pentru că am permis altora să șteargă pe jos cu ea. Dacă fiecare ar respecta ceea ce ar avea de făcut fie în viaţa de zi cu zi, fie în meseria pe care o exercita, nici rechinii nu ar mai avea carne vie de unde să se înfrupte. Dacă am începe cu lucruri mărunte, de la a nu mai traversă ca nişte girafe pe roșu la semafor, dacă de la a cere bonul fiscal la magazin, la transportul în comun şi nu l-am mai lăsa pe Gigică să facă evaziune fiscală, ar fi un început. Dacă inginerul ar construi casa după normele în vigoare şi nu ar fura la materiale, nu am mai sta panicați ca o să pice casa la primă adiere de vânt. Dacă polițistul şi-ar exercita meseria fără să întoarcă privirea atunci când îl fluturi pe Caragiale sau pe Eminescu prin faţa ochilor lui, s-ar evita multe nenorociri. Dacă cei care ar trebui să înfăptuiască justiția, ar judeca drept şi nu legaţi la ochi, dacă procurorii ar respecta legea şi nu ar mai comite abuzurile permise pe care le realizează astăzi, dacă cei de la ANAF l-ar amendă şi pe cel sărac, dar şi pe cel bogat… lucrurile ar sta altfel. Nu este o problemă de existența a legilor, care stabilesc ordinea într-o societate, ci problema punerii ei în aplicare. Problema este că acest respect faţă de tine şi de meseria pe care o practici trebuie să plece şi de la mine şi de la tine, de la toți. Degeaba unul are încredere în schimbare şi se schimbă pe sine pentru o societate mai bună, dacă 10.000 ies în stradă urla, dar nu fac nimic pentru asta, iar restul… restul nu fac absolut nimic.

Până nu vom începe să ne schimbăm noi pe noi, atitudinea noastră, gândirea, mentalitatea, în mod colectiv, România va rămâne doar un teritoriu vânat pentru poziția politico – strategică bună. Dacă eu vin şi arunc o hârtie pe jos, după 10 minute vine altcineva, după alte 2 minute altcineva şi tot aşa… vom spune:” Doamne ce oraș murdar!” Dacă fiecare arunca cu gunoi în țara, cum am vrea ca aceasta să se schimbe? Ştiu… principiul romanului, este vreau schimbare… dar să pornească mai întâi de la celălalt… nu de la mine.
Cum să se schimbe România când noi dăm foc pe strada oamenilor mai slabi decât noi, omorâm un urs venit în oraș pentru că ne-am vândut pădurile, iar animalul nu mai are hrana în habitatul lui natural, iar în loc să îl tranchilizam, îl omorâm pentru că suntem incapabili. Cum să se schimbe România când habotnicismul religios este ridicat la rang de lege? Când stăm târâş coate şi genunchi la moaște, dar când e să stai la coadă să îţi plătești impozitul tipi şi urli? Când spui că îţi iubești aproapele pentru că aşa spune religia, dar te interesează ce fac alţii în pat, cu cine, le restrângi drepturile unor oameni pe care nu îi înţelegi, pe principiul oricine nu este ca noi este împotriva noastră. Noi suntem țara unde discriminarea e în floare, fie că vorbim între bărbați şi femei, fie că vorbim despre discriminarea pe baza religiei, orientării sexuale, a rasei, a naționalității. Vrem să fim europeni, să trăim ca în vest, dar mentalitatea a rămas undeva în Evul Mediu. S-a observat asta şi la lege anti fumat şi o spune o fumătoare înrăită. Suntem poporul speriat să vorbească cu „ăla micu’” despre sex şi să permitem educația sexuală în şcoli, pentru a evita sarcini şi boli nedorite pentru „ăla micu”, de teamă că ne bate Dumnezeu, dar noi facem educația cu pumnul în masă, cu nuiaua şi cu palma. Suntem țara unde lasă că merge şi aşa, țara în care ipocrizia este în floare, țara unde fiecare vrea să ciupească şi el pe unde poate.