Pretutindeni criză economică este evidenţiata! Dar niciunde nu găsim câteva sfaturi despre cum să parcurgem această criză
Andreea Morosanu – Editor
Cu toţii suntem martori la cât de gravă este situaţia în România, şi pare că lucrurile nu se opresc aici, urmează o scumpire apocaliptică în rândul facturilor, preţul alimentelor care s-a majorat vizibil şi se anunţă noi scumpiri, la preţul carburantului zilnic se adăugă un nou procent. Ştirile sunt menite să evidenţieze zilnic această criză dar nimeni nu încurajează romanii cu idei şi sfaturi de trecere cât mai uşor peste criză economică.
Stau uneori şi mă întreb, de ce media nu poate fi un spaţiu informaţional util? Perfect de acord cu articolele de acest tip şi cu titlurile care mai de care senzaţionale, sunt menite pentru a atrage atenţia şi pentru a fi citite, dar aceste titluri nu ajută cu nimic, nu aduc nimic bun pentru romani înafară de panică, stres şi depresii.
Încă odată afirm că la noi în ţară este absolut necesară educaţia financiară introdusă în şcoli. Noi, romanii oricum suntem deficitari când vine vorba de educaţia financiară, măcar generaţia în devenire să beneficieze de un astfel de program care cu siguranţă va aduce schimbări vizibile şi în mentalitatea noastră, şi anume, asupra ideii că nu este suficient să realizezi venituri, ci trebuie să învăţăm să economisim şi să investim.
Pentru că la noi în ţară nu sunt foarte multe informaţii cu privire la educaţia financiară, am urmărit un pod cast interesant de peste hotare, şi am decis să transmit această informaţie, poate să o pot introduce cumva în cultura şi mentalitatea noastră. Am sustras că o idee principală cele 2 reguli importante în educaţia financiară, reguli care cu siguranţă romanul nu va simpatiza din prima, dar dacă stai şi analizezi puţin această este normalitatea. Cele două reguli ne spun clar că ecuaţia de bază nu constă în a economisii neapărat (deşi acest pas este deasemenea foarte important în special în rândul nostru, pentru că termenul „a economisii” este străin romanului), important este să lucrezi în paralel la creşterea veniturilor actuale.
Am stat, am analizat şi am ajuns la concluzia că în ţara noastră problemă este mult mai gravă şi aceste două reguli care stau la baza educaţiei financiare au nevoie chiar şi de un manual de instrucţiuni, dar sper că, uşor uşor, pot fi înţelese şi adoptate. Este foarte greu, în special pentru cei care au trăit toată viaţa cheltuind tot ce au câştigat, ca şi cum ziua de mâine nu ar exista, este greu şi pentru cel care câştigă 2000 ron pe lună să îi spui să economisească 30% din acest venit, dar gândiţi-vă dacă şi-ar suplimenta veniturile şi ar câştiga 4000 ron pe lună, ar economisi? Nu! Aici este problema mentalităţii noastre, oricât am câştiga nu avem o educaţie financiară în sensul stabilirii unui trai de viaţa normal.
Eu mai ştiu şi că România este o ţară care nu oferă foarte multe posibilităţi şi o ţară coruptă, dar în acest moment nu asta doresc să dezvolt, sunt destule articole pe tema asta, şi cum am specificat şi mai sus, nu au menirea unei rezolvări a situaţiei.
Deci, DA! România este o ţară cu puţine posibilităţi, dar nu deloc! Dar nici cu noi, romanii nu îmi este ruşine, pentru că dacă stau să analizez statisticile din perioada sărbătorilor observ că romanii, aceiaşi care se plâng de un trai indecent în ţara noastră au cheltuit 75 milioane de euro pe vacanţă de revelion, dintre care 45 mil euro pentru vacanţă în afara ţării, iar 30 mil euro pentru vacanţă în ţară. Valea Prahovei a înregistrat 20000 turişti în noaptea de revelion. Acesta este doar un mic aspect, aş putea dezvolta subiectul în milioane de sub puncte toate demonstrând acelaşi lucru: nu trăim în cea mai bogată tara, dar nici cu educaţia financiară nu îmi este ruşine!
90% dintre români preiau doar ştirea care are ca principal scop audienţa, şi anume: „Traiul în România este imposibil!”, se agaţă de această motivare în toate neajunsurile, fără o idee concretă de schimbare!
Da! Sunt perfect de acord, se anunţă vremuri grele, suntem în pragul unei crize economice, nu este cea mai benefică perioadă, dar ce facem noi, fiecare, şi aici mă raportez de la om la om, pentru a depăşi cu brio această criză economică? Nimeni nu ştie, toţi adoptăm poziţia victimei, ideea e că absolut nimeni nu va câştiga nimic din lamentare!
Au început să apară primele facturi la utilităţi cu noile preţuri… se vorbeşte despre această majorare de aproximativ 2 luni, nu e normală deloc! Dar oamenii au ştiut, nu este o noutate, că nu au vrut să creadă şi au păşit în noul an fără nici o economie este fix definiţia romanului. Majoritatea sunt încă amorţiţi după sărbători, aceste facturi încep să îi trezească din amorţeală, pe lângă acestea se mai anunţa creşterea ratei la credite, preţul combustibilului creşte fulminant, impozitele maşinilor au crescut şi ele, iar noi trebuie să începem să ne adaptăm noilor schimbări pentru că deşi nu sunt normale, realitatea asta este, şi în ultimul ceas avem nevoie de un gram de disciplină şi educaţie financiară, măcar acel punct de pornire, măcar acum când avem cuţitul la os ar trebui să devenim mai responsabili şi conştiincioşi!
Mai ştiu şi că mulţi nu vor rezona cu acest articol, pentru că nu este despre lamentare şi victimizarea romanilor ci despre soluţii de trăi în această perioadă grea, unde fiecare trebuie să adopte o schimbare şi puţin efort. Mulţi vor spune că nu au nevoie de sfaturi despre cum să îşi administreze finanţele, ci au nevoie de bani. Lucru care nu este tocmai adevărat, mai ales dacă revenim la sumele cheltuite de sărbători doar! Eu susţin încă odată, că romanii, mai întâi de toate au nevoie de un update al mentalităţii cu privire la administrarea finanţelor. Cât de cât, romanii au posibilităţi financiare rezonabile, problema este cu mentalitatea acestora şi ideea de a scăpa de „sărăcie”, termen care are o definiţie greşită în România. Când spun sărăcie, mă duc cu gândul la acele familii care convieţuiesc în condiţii grele, sărăcie lucie, la familii cu mulţi copiii şi fără un adăpost stabil, fără curent, fără încălzire, dar când termenul de „sărăcie” se extinde asupra oamenilor care au cât de cât un trai decent, atunci devine enervant.
Fix aceşti romani care au un trai decent dar totuşi se plâng de neajunsuri, sunt acele persoane care acum, dacă le dai o primă de 2000 ron sau un ajutor, ating recordul de a cheltui această sumă în prima zi. Cum? Prin achiziţii, nu investiţii… achiziţii gen mâncare în exces, care ulterior, 50% din cantitatea acesteia ajunge într-un tomberon, iar restul banilor pe proştii care îi face să creadă că nu mai sunt săraci, gen o pereche de adidaşi de 1000 de ron care din start, în mintea lor, îi clasează în categoria oamenilor bogaţi. Acesta este doar un minim exemplu al mentalităţii romanului, investiţia în lucruri neesenţiale, lucruri care reprezintă aproximativ 50% din venituri, alteori se apelează la carduri de cumpărături doar pentru a îşi satisface ideea falsă de bogăţie, lucrurile avansează şi ajung să îşi dorească din ce în ce mai mult şi să facă eforturi financiare în acest sens, fără să realizeze că se afunda în adevărata sărăcie.
În acest mod încep să se lovească de primul zid: cheltuieli din ce în ce mai mari, şi lipsa voinţei şi a interesului către aspecte cu adevărat esenţiale şi anume investiţia, acceptarea nivelului social şi ambiţia de depăşire prin muncă şi câştiguri extra. Dar în situaţia în care se plăteşte mai mult decât se câştigă doar pentru nişte lucruri neesenţiale care doar indică falsă idee că aparţineţi unei anumite categorii sociale, atunci este imposibil să vă dezvoltaţi din punct de vedere financiar, să reuşiţi să vă depăşiţi condiţia de trăi, şi nu faceţi absolut nimic în sensul acesta.
Acestor categorii de persoane le putem oferii 100 lei la salariu sau 1000 lei, nu contează, la fel de repede vor dispărea din bugetul lor şi într-un timp la fel de scurt se vor plânge de neajunsuri şi de aici îmi susţin ideea că la noi în ţara avem nevoie de mult mai multe schimbări decât cele care se vehiculează pretutindeni!
Da, ştiu, veţi spune că toţi cheltuie pentru necesităţi, dar, sincer, această afirmaţie este valabilă până într-un punct, după care aş cataloga-o drept risipă. Adidaşii de 1000 ron nu sunt o necesitate şi nici o îmbunătăţire a vieţii, sunt un simplu moft, cu care sunt de acord, atâta timp cât suma cheltuită nu reprezintă 50% din veniturile voastre şi care nu afectează bugetul gospodăriei. Un telefon nou, de obicei este mult peste o necesitate în contextul în care acest telefon reprezintă o sumă fabuloasă care se ridică la 8000 ron, iar venitul cumulat al gospodăriei lunar reprezintă costul telefonului respectiv, să nu mai vorbim de elevii cu vârsta cuprinsă între 15-20 ani are deţin astfel de telefoane, care nu au învăţat nici măcar termenul de responsabilitate, să nu mai vorbim despre educaţia financiară.
Se spune că primul pas pentru administrarea cât mai exactă a banilor constă în urmărirea şi analizarea cheltuielilor, se poate face foarte uşor atât notând cheltuielile dar acum avem puse la dispoziţie zeci de aplicaţii gratuite care fac toată treaba. Important este să avem voinţa să pornim într-acolo, voinţa care nu va veni… pentru că, în sinea lor, sunt conştienţi de cheltuielile neesenţiale date exemplu mai sus. Niciodată nu vom auzi de situaţia în care o anumită categorie de oameni cere sfaturi cunoştinţelor care au un trai de viaţă puţin mai solid, în schimb vom întâlni situaţii de snobism în care cel cu un venit mai mic astăzi vine şi se plânge de neajunsuri, după care nu vine să vorbească cum a început să economisească, ci să se laude cu lucruri materiale mult mai scumpe decât ale celor care au venituri mult mai consistente. Cam în acest exemplu constă piramida financiară, cam acestea sunt variile motive pentru care este greu de depăşit condiţia socială în România. Nu pentru că ţara nu ne oferă beneficii, ci pentru că suntem dominaţi de snobism şi de lipsa ambiţiei, pentru că toţi ne dorim doar funcţii, salarii mari încă din primii ani în care păşim pe picioarele noastre. În ziua de astăzi copiii sunt educaţi să primească totul fără să ofere, în ziua de astăzi studenţii nu concep să lucreze în momentul în care îşi termină studiile pe un salariu echivalent cu jumătate din costul telefonului deţinut. În ziua de astăzi tinerii, dar nu numai considera munca o ruşine, toţi vor să pară mai mult decât sunt, refuza orice informaţie demnă de urmat, le place victimizarea peste măsură dar şi un stil de viaţă extravagant!
Realitatea este simplă: dacă câştigi 2000 ron, trebuie să faci în aşa fel încât să cheltui 1800 ron şi 200 cel puţin să îi economiseşti. Nu te plafona! Fi într-o continuă cercetare, ritmul avansat în care păşim în viitor cere studiu continuu, totul devine digitalizat, forţa de muncă în anumite domenii prinde contur, fi mereu informat şi pregătit să avansezi sau să îţi preţuieşti timpul, avem acces la atât de multe informaţii benefice încât este păcat să le risipim, este păcat să stagnăm şi să nu evoluăm.
Totul constă în drumul pe care îl alegi, acela de a pleca zilnic urechea la victimizarea televizată şi a pierde timpul prin a dezvolta aceste subiecte care nu îţi aduc beneficii sau să începi să lucrezi la o schimbare în bine pentru tine şi familia ta, şi îţi propun să începi cu administrarea veniturilor în primul rând.
