Acum două zile am celebrat ziua regalității românești. La 10 mai 1866, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen a depus în Parlament jurământul ca domnitor al României.Carol I avea bunicile franțuzoaice, fiind nepot pe linie maternă al lui Napoleon al III-lea, care l-a încurajat să preia tronul. Împăratul a fost încântat de impresia directă făcută de prinț la curtea de la Paris, modest, deschis și responsabil, precum și de buna reputație căpătată în perioada în care studiase arta militară franceză.Scrisoarea prin care Carol I a fost informat de către Parlamentul României de la acea vreme cu privire la alegerea sa ca principe al României a fost redactată în limba franceză.Revenind în zilele noastre, nu sunt sociolog, dar cred în capacitatea de cercetare pentru a înțelege cât mai bine nevoile și aspirațiile românilor. Dacă am ruga câțiva studenți la sociologie să facă un sondaj pe orice stradă din România, la întrebarea “Ați auzit de MCV?”, o proporție importantă ar răspunde că da; iar dacă i-am întreba “unde ați auzit de MCV?”, în aceeași proporție ar răspunde că un vecin sau un cunoscut are sau a avut un MCV.După ce Renault a preluat în 1998 uzina Dacia, a introdus în fabricație și un Logan MCV, adică o mașină bună pentru familie sau micile afaceri.Când în anul 2007 România a aderat la UE, a primit și un MCV, cu gândul că, în felul acesta, va sprijini românii să o ducă mai bine. Așa că, ne-am asumat imnul Uniunii și, în Oda Bucuriei comune, ne-am spus că mașinăria va merge ușor. Timpul a trecut și ne-am trezit că MCV-ul nu mai are voie să meargă prin Europa decât dacă este tunat, în așa măsură încât am ajuns să nu ne mai recunoaștem Loganul nostru, sau cum ar spune britanicii: moving targets.Eram conștienți cu toții că vechea noastră Dacie nu mai putea face față competiției marilor jucători europeni, dar a fost dezamăgitor să constați că dublul standard este standard acolo unde milioane de români au plecat să caute o viață mai bună.Dincolo de verificare, MCV înseamnă și cooperare pentru standarde comune unitare la care să ne raportăm toți în U.E. De aceea, consider că este oportună preluarea cât mai curând a monitorizării României, ca și în cazul celorlalte state membre UE, doar prin mecanismul general european privind statul de drept, care vizează inclusiv domeniile acoperite în prezent de MCV.Aderarea la Uniune a fost, cu siguranță, una dintre cele mai importante construcții ale poporului român, iar Franța s-a dovedit încă o dată o susținătoare a proiectelor naționale de reformă. Sunt conștient că nici U.E. și nici Franța nu construiesc în locul nostru, căci fără a ne recunoaște, cu onestitate vulnerabilitățile, ne rămâne doar să ne uităm cu invidie cum unii zburdă prin Europa, în timp ce noi ne facem datoria la frontiera bătrânului continent.Îmi exprim speranța că, în spiritul relațiilor tradiționale pe toate planurile dintre România și Franța, vom putea continua un dialog deschis între Comisiile noastre, pentru mai bună informare şi înțelegere a evoluțiilor recente din țările noastre.Vă rog să nu luați aceste cuvinte ca o preocupare formală: în urmă cu 3 ani, odată cu celebrarea Sezonului Cultural România-Franța, am trimis o scrisoare Președintelui Macron, în care am propus un proiect educațional major, intitulat „A doua armată Berthelot în România”, o armată formată din profesori. Sunt convins că va veni și momentul unui astfel de proiect între Franța și România.
Ziar local de stiri, informație și atitudine din județul Giurgiu

