Andreea Morosanu – Editor
Observăm la fiecare pas, în jurul nostru violenta de natură verbală sau fizica. La televizor toate ştirile au ca subiect principal violenta, în magazine, bănci, benzinării, intersecţii observăm violenta sub toate formele posibile: pasivă, agresivă sau şireată. Din acest motiv în întreaga lume au început să predomine cu frecvenţa sporită agresiunile, bătăile, conflictele chiar crimele.
Părerea mea este aceea că întotdeauna orice tip de conflict se poate rezolva pe cale paşnică, dar pentru acest lucru este nevoie de două persoane conştiente, educate şi cu o atitudine sănătoasă. Deasemenea, o persoană înţeleaptă nu recurge la violenţă, ci se foloseşte de armele minţii.
Consider că aceasta pregătire pentru societate este necesară încă de la o vârstă fragedă, copiii noştrii au nevoie de un minim de cunoştinţe atât în privinţa nonviolentei cât şi în prevenirea acesteia încă de la o vârstă fragedă. Observ că violenţa deja a devenit o metodă la care se recurge din ce în ce mai des şi cel mai grav şi dureros este când vedem copii la vârste fragede care recurg la această metodă încă din grădiniţe şi consider că este necesar să tragem un semnal de alarmă.
Violenţă în grădiniţe şi şcoli se manifestă în mod diferit, uneori se poate vedea cu ochiul liber alteori se poate simţi… problema este că există! Un exemplu elocvent în acest context poate fi observat în orice grupă/clasă când copiii nu se înţeleg deja dezvolta o furie, şi recurg la o formă de violenţă verbală care se manifesta prin jigniri, batjocură, porecle negative, cuvinte urâte chiar şi înjurături. Cauzele pot fi multiple, însă eu le voi evidenţia pe cele mai frecvente: trăsături fizice, religioase, etnice sau diferenţa de statut social.
În continuare putem discuta şi despre violenţă în familie, definită prin orice act vătămător, fizic său emoţional care are loc între membrii unei familii. Abuzul în interiorul unei familii se poate manifesta prin multiple moduri precum abuzul verbal, interzicerea accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni şi familie, ameninţări şi vătămări corporale care uneori poate duce la decesul unui membru al familiei respective.
În altă ordine de idei, cred cu tărie în idea că violenţa, oriunde şi oricum s-ar manifesta, trebuie evitată întrucât nu aduce nici un beneficiu, din contră aceasta poate conduce la consolidarea conflictelor şi implicit la distrugerea relaţiilor dintre oameni.
Aşadar, pentru evitarea violenţei trebuie să învăţăm atitudinile necesare aprofundării nonviolentei precum: iubirea, mulţumirea, raţiunea, înţelegerea celor din jur, iertarea, calmitatea, bunul simţ, cultivarea unor relaţii armoniase dar şi simţul umorului, pentru că majoritatea lucrurilor negative pot fi îndreptate prin râs şi voie bună.
Mi aş dorii că programa educaţionala să includă ore de psihologie! Acest tip de cursuri ar contura educaţia pe care noi, părinţii le-o oferim copiilor acasă! Îmi doresc să văd copiii educaţi în mod sănătos, nu copii formaţi prin aplicarea violenţei care adeseori este utilizată drept corecţie în situaţii limită!