Redeschiderea scolilor… un pas spre normalitate sau inca o dovada a unui sistem nepregatit?

Andreea Morosanu – Editor
Dupa aproape un an de la initiala suspendare a scolii fizice si tentativa esuata de la inceputul anului scolar 2020-2021, elevii au revenit in unitatile de invatamant in proportii diferite in functie de rata de incidenta a fiecarei localitati.
Fiind in scenariul verde, cu o rata de incidenta de 0,55, in municipiul Giurgiu toate unitatile de invatamant si-au deschis larg portile pentru scolari si prescolari in acest inceput de saptamana.
Luni, 8 februarie, in curtiile gradinitelor, scolilor si liceelor puteam observa un val de emotii, multi parinti nerabdatori pe alocuri ingrijorati dar si multa dorinta si optimism in ochii elevilor si a cadrelor didactice.
Stim ca odata cu redeschiderea scolilor s-au impus reguli de distantare, masuri sanitare si masuri de igiena precum pastrarea distantei de 1m intre copii, organizarea circuitelor in interiorul si curtea scolilor – facilitand pastrarea corespunzatoare intre persoane, instalarea dispenserelor cu solutie dezinfectanta dar si aerisirea claselor. Suna promitator dar incomplet din punctulmeu de vedere in calitate de mama mai intai de toate, pentru ca nimeni nu a acordat importanta transportului catre scoala si inapoi a elevilor in conditii de siguranta sau ghirlandelor de parinti care rup gardurile ingrijorati ca poate copiii nu sunt suficient de distantati pe partea cealalta.
Sunt convinsa ca in special in aceasta saptamana in majoritatea scolilor din judetul nostru, conditiile de siguranta sanitara au fost impecabile, aspect care mi-a fost confirmat de cadrele didactice dar si elevi din mai multe unitati de invatamant, inclusiv cele rurale.
Organizarea in interiorul scolilor a parut remarcabila, incepand cu orele de intrare, traseele bine delimitate si conditiile de siguranta sanitara si aprovizionarea cu materiale sanitare si teste, dar aici incep problemele si discriminarile pentru ca nu toate scolile beneficiaza de aceleasi conditii iar asta reprezinta o problema imensa pentru profesori, dar si directorii scolilor care fac tot ce pot dar niciodata nu au destula sustinere sa poata suficient.
Ce m-a dezamagit profund la majoritatea scolilor a fost lipsa de implicare pentru implementarea regulilor de distantare in zona de primire/predare a copiilor, aspect care a creeat un haos imens, o imagine care ne prezinta o multime de copii si parinti care s-au calcat in picioare, fara sa exista macar cativa centimetri de distantare fizica, persoane cu masca purtata incorect si un trafic incredibil, copiii neavand cum sa intre sau sa iasa in siguranta din unitatile de invatamant. Aici nu mai tine de responsabilitatea scolilor sau a gradinitelor, aici tine in primul rand de simtul civic al fiecarui parinte, dar si de autoritati, pentru ca fiind un domeniu public, ar trebui sa intervina pentru o buna organizare si fluidizare a traficului atat pietonal cat si cel auto.

Lipsa simtului civic l-am observat cu stupoare si in randul parintilor extrem de reticenti vis-a-vis de testarea elevilor. Eu, in calitate de mama ma bucur enorm ca s-au mobilizat autoritatile si au adoptat aceasta strategie in unitatile de invatamant, trebuia inca de la prima tentativa de redeschidere a scolilor introdusa aceasta masura. Desigur, cum traim in Romania suntem obisnuiti ca niciodata masura introdusa nu se face ca la carte, in privinta testarii suntem abia la inceput pentru ca sunt extrem de putine unitati de invatamant care beneficiaza de aceasta masura. De ce? Pe ce criterii s-au ales? Nu avem nici raspunsuri, nici cabinete medicale in scoli, nici medici pentru efectuarea testelor. Avem nevoie de cabinete medicale in fiecare unitate de invatamant, avem nevoie de reabilitarea tuturor scolilor pentru ca atat elevii cat si cadrele didactice au nevoie de conditii decente, alocarea unui buget pentru pentru achizitii precum purificatoare si sisteme de dezinfectare, asigurarea transportului in siguranta a elevilor catre scoala si inapoi din absolut toata tara atat in zona urbana cat si cea rurala.
Suntem destul de departe de aceste idealuri, ne lovim de efectele unui sistem din ce in ce mai defectuos si copiii nostri sunt singurii care au de suferit. Realitatea este ca doar 15% din scolile din Romania au autorizatie de incendiu, restul de 20% sunt in curs de a o obtine, iar noi speram la sisteme de purificare si dezinfectare, in timp ce ministrul cu fereastra la camasa inchide ochii si ne asigura ca scolile beneficiaza de cele mai bune masuri si conditii. Serios? Care a fost ultima vizita a dansului la o scoala sau gradinita din mediul rural? Acele multe cladiri cu toaleta in curte care sunt numite unitati de invatamant intr-o tara europeana, scolile care nu beneficiaza nici de apa la baie, sa nu mai vorbim de sapun sau dezinfectanti, poate in acte doar, sau scolile cu o singura baie utilizata de sute de copii, scoli cu fereste intepenite care nu se pot deschide asa cum s-a recomandat. Elevii acestor unitati de invatamant de ce sunt privati de la educatie in conditii optime?… au pierdut suficient
Un an şcolar din lipsă materialelor necesare şcolii online.
Aşadar acestea sunt condiţiile în care şcoala s-a redeschis, specific României, în unele zone mai bine în altele deloc. Trist dar adevărat să întâlnim astfel de discriminări în domeniul educaţional.
Consider că schimbările trebuie să vină în primul rând de la autorităţi dar şi de la noi, cetăţeni ai acestei ţări, părinţii celor care reprezintă viitorul României, să facem tot posibilul, atât cât tine de noi să menţinem şcolile deschide, dând dovadă de spirit civic, iar autorităţilor le solicit să ia atitudine şi să aloce fonduri unităţilor de învăţământ pentru că fiecare elev din această tară să beneficieze de condiţii decente şi un mediu prielnic studiului.
Şcolile nu s-au închis niciodată pentru a preveni îmbolnăvirea, şcolile s-au închis pentru că nu corespund normelor, pentru că sunt enorm de multe instituţii de învăţământ în care nici puţinele măsuri de prevenţie adoptate nu pot fi implementate şi prefera să ne chinuie copiii şi profesorii prin purtarea măştilor 6-7 ore zilnic, distanţare, panouri de plexiglas sau alte minunăţii care împiedică crearea unui mediu optim concentrării asupra materiei, acestea doar ca să-şi ascundă incompetenta sistemului de a adopta măsuri cu adevărat esenţiale în unităţile de învăţământ.
Le reamintim că ai noştri copii au dreptul la educaţie, iar menirea lor în funcţiile deţinute este să le asigure toate condiţiile, cât despre închiderea şcolilor să nu mai fie văzută ca o măsură de prevenţie pe viitor!