Florin Marcu
SĂRĂCIA – un subiect vast, enorm, probabil cel mai cunoscut… nu l-aş numi FLAGEL, cum mai nou i se spune, cât mai ales FENOMEN SOCIAL. Ca orice alt fenomen, indiferent de speţa din care face parte, el afectează categorii profesionale, de vârstă, etnice şi multe, multe altele. Axându-ne strict pe plan naţional, majoritatea românilor îi cunosc gustul, majoritatea românilor ,,muşcă’’ încă din el, unii cu demnitate, alţii subjugaţi şi anchilozaţi sub greutatea sa. Totul ţine de felul nostru de a ne raporta la acest fenomen, de a ştii cum să administrăm propria situaţie creată de el şi de starea şi puterea noastră de spirit: cum ţi le formezi şi cum te automodelezi. Sunt oameni care fac parte dintr-o pătură socială foarte joasă, pentru care procurarea hranei nu-i deloc uşoară, ori condiţiile în care trăiesc şi locuiesc sunt asemănătoare celor de la sfârşitul secolului XIX – începutul secolului XX, dar aceste persoane totuşi, sau chiar familii, au puterea aceea incredibilă de a zâmbi, de a-şi păstra demnitatea şi de a se bucura, exact pentru ceea ce au. Orice lucru ce îl laşi să te apese, să-ţi preseze sufletul, moralul, te schimonoseşte pe tine, ca om, te remodelează întru totu’: chip, viaţă şi gândire. În viaţa aceasta sunt multe fronturi, pe care noi, ca oameni, trebuie să le parcurgem, dar ca români, cele mai multe şi mari bătălii, sunt purtate pe frontul sărăciei materiale. În egală măsură este… atât numărul învingătorilor, cât şi cel al învinşilor. Pentru cei învinşi DA, sărăcia este un flagel, pe când învingătorii… o iau ca pe ceva atare, nu neapărat ca pe ceva natural, ci ca pe un lucru asupra căruia, fiecare zi a lor, este o victorie.