Luni, la sediul Administrației Zonei Libere Giurgiu, directorul general George Pălălău a vorbit, în cadrul conferinței de presă de bilanț, și despre unul dintre subiectele frecvent discutate în spațiul public tarifele percepute pentru accesul și activitatea în zona liberă.
Directorul a explicat că, de la preluarea mandatului său, tarifele nu au fost majorate, fiind menținute la același nivel, așa cum au fost aprobate de Consiliul Local Giurgiu. „De când am venit la conducere, am păstrat aceleași tarife. Ele se propun anual și sunt votate în Consiliul Local. Așa funcționează toate zonele libere din țară, pentru că aceste taxe de acces fac parte din veniturile societății”, a spus George Pălălău.
Acesta a explicat și de ce aceste taxe sunt necesare. „Nu toată lumea poate intra și ieși oricând în zona liberă. Este un perimetru cu regim special, unde se desfășoară activități economice, iar securitatea și controlul accesului implică cheltuieli. Taxele sunt vechi, nu puse peste noapte, și au fost gândite pentru a susține costurile cu personalul și întreținerea punctelor de acces.”
Pălălău a amintit și de discuțiile apărute în această toamnă, când unii cetățeni, mai ales cei care frecventează zona pentru pescuit, s-au arătat nemulțumiți de aceste tarife. „Am primit multe reacții ironice, dar le-am explicat tuturor că aceste taxe au fost mereu acolo și că sumele sunt simbolice. De exemplu, o autorizație de acces pentru șase luni costă 50 de lei. Pentru mașină și persoană, în unele cazuri, 100 de lei pentru trei luni. Nu e o sumă mare, dar e o taxă de siguranță și ordine”, a precizat directorul.
El a ținut să sublinieze că Administrația Zonei Libere Giurgiu se autofinanțează, fără sprijin din partea bugetului local sau județean. „Ne susținem doar din venituri proprii. Fiecare leu trebuie cheltuit cu grijă. Taxele acestea sunt normale, legale și ajută la buna funcționare a activității zilnice”, a mai adăugat George Pălălău.
Conducerea Zonei Libere transmite astfel un mesaj clar: nu există nicio intenție de creștere a tarifelor, ci doar dorința de a menține echilibrul între cheltuieli și resursele proprii.