„România – țara care se aprinde la artificii, nu la incendii”
Vreo 200 de oameni s-au strâns în fața CSM după ce au văzut un reportaj Recorder — genul de conținut care te lovește direct în emoții și ocolește, cu eleganță, rațiunea. Manipularea nici nu mai are nevoie de talent: e suficient să pui muzică tristă și două cadre tăiate inteligent și gata, ai scos lumea în stradă.
Între timp, Kovesi nu mai e procuror european de CINCI zile. Cinci.
Trebuia să îi pregătească cineva sosirea…
Dar noi protestăm ca și cum știrea ar fi de azi dimineață.
USR-ul se face praf la fiecare apariție publică, iar Nicușor Dan pare un om care nu știe dacă e primar sau membru într-o trupă de folk experimental.
CCR tocmai a dat undă verde la creșterea taxelor cu 70% — șaptezeci la sută! — și națiunea tace ca la un curs de contabilitate la ora 7 dimineața.
Bulgarii ies în stradă pentru mai puțin. Noi? Dormim.
Dar când sare o petardă mediatică, brusc devenim Che Guevara cu card contactless.
Adevărul e scandalos de simplu:
Nu ne revoltă nedreptatea reală. Ne revoltă coregrafia indignării.
Suntem manipulați cu efecte speciale, nu cu argumente.
Ne aprindem repede, dar ardem ca o brichetă de un leu: multă scânteie, zero flacără.
Până nu ne trezim să protestăm la ce doare cu adevărat — taxe, abuzuri, incapacitate politică — o să rămânem exact cum arătăm acum:
un popor ținut în lesă cu emoții gata ambalate și indignări la minut.
