Mihail Bucă: „Giurgiu rămâne un oraș la care țin enorm”

Ateneul „Nicolae Bălănescu” din Giurgiu a fost, în această seară, neîncăpător pentru numărul impresionant de oameni veniți să asculte colindele Grupului Psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, dirijat de protopsaltul Mihail Bucă. Emoția din sală, liniștea care însoțea fiecare colind și reacțiile calde ale publicului au făcut ca evenimentul să fie unul dintre cele mai reușite momente culturale și spirituale ale acestui final de an.

Publicul numeros, format atât din giurgiuveni, cât și din oameni veniți din localitățile învecinate, a umplut complet sala Ateneului, iar concertul a fost trăit intens de fiecare persoană prezentă. Organizarea impecabilă a Episcopiei Giurgiului și interpretarea corului au ridicat seara la nivelul unui adevărat regal de colinde psaltice.

La finalul concertului, am realizat un amplu interviu cu protopsaltul Mihail Bucă, care a vorbit despre legătura sa profundă cu orașul Giurgiu, despre istoria Grupului Psaltic Tronos și despre planurile de viitor.

INTERVIU – Mihail Bucă, protopsalt și fondator TRONOS

REPORTER: Sărut mâna, părinte. Încă un concert extraordinar semnat Mihail Bucă, dacă îmi permiteți. Cum a fost atmosfera în această seară și, până la urmă, ce v-a plăcut la Giurgiu, dacă v-a plăcut ceva?

MIHAIL BUCĂ: Îmi place Giurgiu pentru că, încă de pe vremea Patriarhului Teoctist, am fost aici, dacă țin bine minte, la momentul când orașul a primit numele Sfântului Gheorghe ca ocrotitor. Am amintiri foarte plăcute, deoarece primul meu duhovnic fiind, pot spune, Părintele Marian – actualul preot Marian Petruvici – a fost profesor de dogmatică aici. Apoi au urmat și alții din corul Tronos, cum ar fi Părintele Cristian Alexandru, care a făcut seminarul la Giurgiu. Am o legătură strânsă cu acest loc și, de fiecare dată când trecem prin vama Giurgiului, pomenesc cu drag pe cei de care îmi aduc aminte. Actualul episcop al Giurgiului este un om minunat. Îl știu de când era stareț la Mănăstirea Dervent. A făcut lucruri frumoase acolo, împreună cu slujitorii locului. Mă bucur că Preasfinția Sa s-a adâncit în citirea cărților; este un om de cultură, de predică, de cuvânt. Și în Tronos sunt câțiva preoți slujitori ai acestei eparhii. Deci legăturile sunt multe și foarte frumoase.

REPORTER: Am văzut și mulți tineri în sală, unii din seminarul de aici. Mulți văd în Tronos un model. Cum a apărut ideea formării acestui grup psaltic?

MIHAIL BUCĂ: Nu m-am gândit niciodată că vom ajunge atât de cunoscuți. Când eram copil, mulți călugări de la Mănăstirea Cernica îmi spuneau: „Tu ești un om dăruit”. Nu înțelegeam ce înseamnă asta. Eu voiam să fac fotbal, să intru în alte domenii, dar Dumnezeu m-a tăiat către Biserică. Abia mai târziu am înțeles că sunt dăruit de la Dumnezeu. Omul Mihail Bucă este un om mic; harul este al Lui. Eu sunt doar un purtător al acestui dar, pe care trebuie să îl lucrez permanent ca să nu-l pierd. Muzica este legătura dintre om și Dumnezeu. Cântul îl apropie pe om de Divinitate, iar Dumnezeu se odihnește pe cântul celui care slujește. Muzica bizantină vine din pustie, din mănăstiri. Eu nu fac decât să duc mai departe ceea ce am primit.

REPORTER: Pentru 2026, ce planuri aveți? Și de ce Tronos nu se mărește mai mult, mai ales în deplasări?

MIHAIL BUCĂ: La sfințirea Catedralei am fost aproape 100. Suntem mulți, dar nu putem să ne adunăm mereu pentru deplasări. Oamenii au familii, treburi zilnice. Dacă aș avea o putere financiară mare, aș transforma Tronos într-un ansamblu plătit de stat, axat pe muzică bizantină și patriotică. Dar sunt doar idei. Eu duc acest cor în spate de ani buni, cu binecuvântarea Părintelui Patriarh. Estimativ, Tronos are aproximativ 120 de membri, dintre care 20-30 sunt slujitori. Dar în deplasări îi rotim. Avem Tronos Young și Tronos Junior, pepiniere de unde ne formăm baza tânără. Pentru 2026 ne dorim să rămânem un cor național pentru suflete, nu pentru vizibilitate. Vizibilitatea te ridică și te coboară. Noi vrem să aducem oamenii aproape de Biserică și de o Românie frumoasă.

REPORTER: Ultima întrebare. Facem un mic scenariu: suntem în anul 2040. Unde vă vedeți?

MIHAIL BUCĂ: Mă văd într-o oază frumoasă, hrănindu-mă din ceea ce fac ucenicii mei. Asta îmi doresc.

Interviu realizat de Alexandru Mircea