Ziua Justiției și Fundamentele morale ale dreptului

În urmă cu mai mulți ani am pornit un demers de a facilita viitorilor magistrați întelegerea complexității sarcinii sociale pe care au ales să o îndeplinească. Îmi propusesem să conving personalități din diverse domenii care să îi provoace la dezbateri ieșite din curricula obișnuită a școlii de magistratură.

Am fost parțial norocos. Am întâlnit oameni admirabili, cu vocația binelui public, dornici să participe la un asemenea proiect. Nu am fost pe deplin norocos întrucât partenerii oficiali nu au găsit, atunci, calea de a ieși din canoanele pregătirii clasice. Ramân încrezător.

Astăzi, de Ziua Justiției, redau Argumentul părintelui Vlaicu Patriciu, unul dintre oamenii cu har pe care i-am întâlnit, Conf.univ. la UBB Cluj Napoca, doctor în drept la Paris, pentru organizarea la Institutul Național al Magistraturii a unei dezbateri despre Fundamentele morale ale dreptului:

“Fiecare societate are o morală obiectivă structurată în jurul valorilor asumate de cei ce o constituie, precizată în norme juridice. Transpunerea în viață a acestor norme trebuie să fie realizată de persoane care au capacitatea de a decripta și resorturile profunde ale mentalitățiilor, înțeleagându-le originile și dinamica.

Trăind într-o societate sensibilă față de elementele de ordin spiritual, care i-au definit identitatea, este important să fie corect înțeles și aportul pe care valorile religioase, și creștine în special, îl pot aduce actului de justiție.

Creștinătatea a marcat istoria prin puterea Evangheliei de a lumina inimile oamenilor pentru a înțelege că toată rânduiala adusă de Hristos, împlinire a Legii, izvorăște din iubire (Ioan 13, 34). Hristos pune în valoare porunca de a nu face nimănui nimic din ceea ce tu însuți nu ai dori să primești (Tobit 4, 15) și o arată ca fiind regulă de aur (Luca 4.10), convertind-o într-o poruncă de acțiune prin care ni se cere să dăruim în jurul nostru bunătate responsabilă. Actul de justiție exprimat în societatea noastră trebuie să fie marcat și de astfel de valori.

Cu toate acestea suntem puși în situația de a constata că începând cu Hobbes, dreptatea este înțeleasă ca fiind realizată de oameni și pentru oameni, fundamentată pe rațiune, aducând întotdeauna soluționări pertinente cu ajutorul logicii. Această raportare la „certitudinea” rațională nu trebuie să neglijeze faptul că dincolo de judecata noastră mai există un judecător neiertător care este conștiința.

Nu de puține ori în sufletul celor care iau parte activ la actul de justiție pot să apară nedumeriri, îndoieli, dezamăgiri ce ating resorturile profunde ale ființei umane. Din acest motiv, punerea în valoare a fundamentelor creștine care au influențat dreptul și gândirea juridică europeană, dar și mentalitatea societății din care facem parte, este deosebit de utilă pentru cei ce exercită puterea judecătorească.”

Rebuilding Justice în pregătire pentru traducere!