Editat de Mihaita Grigore & Alice Dumitrache
Renumitul Bronx, de Giurgiu sau varianta românească paralelă giurgiuveană a Ferentari-ului, se intitulează „Istru”.
Totul a pornit de la numele unui vechi restaurant de renume din oraș, locul unde toată lumea se întâlnea cu mult timp în urmă.
Astăzi însă avem de-a face cu cartierul „dragostei şi al foamei” ca de… dragostea trece prin stomac!
Primul punct turistic pe care îl găsiţi la intrarea în „cartierul rezidenţial „este bineînţeles, o cantină, unde dacă vrei să vezi al III-lea război mondial, te invit să spionezi „săracii „care beneficiază de merinde dis-de-dimineaţă
În continuarea tabloului, am onoarea să vă prezint renumitele „ghetouri”, acolo unde apă, lumină, baia, dar chiar şi unii puradei sunt la comun.
Ei bine, odată ajunşi aici îl întâlnim pe Pustiu, el îţi face cu mâna de la balcon, unde poţi observa în spatele lui urmele de funingine de la focul de tabără făcut aseară în sufragerie de sor-sa Lila.
Pustiu e băiat bun, te ajută cu tot ce vrei chiar şi cu vara-sa, care arata de 14 ani, însă îi dai 20. Apropo de asta, la plecare o găseşti pe blondă, se oferă singură „Dacă ai nevoie de ceva cumetre„ scărpinându-se la nas.
Acum e acum, ca în orice comunitate respectată, găsim şi un cimitir, că vorba aia toţi ne ducem în patru scânduri, aici apar binevoitori Părintele Ciprian şi Părintele Ştefan, oameni buni, dacă îi cunoşti te ajută şi cu un discount la parastasul de 90 de zile.
Paralelismul dintre Cimitirul Haralambie şi Cimitirul Vesel este dovedit prin tonomatul de cafea pe care îl găseşti pe dreapta, cum intri, lângă paznicul adormit şi prietenii lui căţeii comunitari, normal şi coroanele trebuiesc păzite în Istru!
Ei bine, e timpul să aplicăm un pic de culoare pe tabloul nostru, ANL-urile şi blocurile proprietate personală, bomboana de pe coliva, cum ar spune un prieten de la Seminarul Teologic, că Istru produce viitorii patriarhi ai societăţii contemporane, nu mai zic de chimiştii de la liceul „Miron Nicolescu” Dumnezeu să-l ierte! A fost odată…
Am ajuns la noi, gură de aer proaspăt a Istrului, locul unde există magazin, locul unde bodega „Ghe-Vasi” aduce zâmbetul pe buze dacă a avut noroc Pipică de trei şeptari.
Să aduc aminte şi de băieţii veseli care-şi pierd zilele, nopţile, unii chiar şi banii la terasa împrejmuită cu stuf chiar de ei, o familie!
Chiar se spune că la mine în bloc, dacă o iei din uşă în uşa faci de-o ciorbă, până la etajul patru!
Mai ales tanti Flori, care face cel mai bun orez cu lapte, mereu zice că mă face o noră, dar a aşteptat prea mult şi m-a luat altul!
Asta a fost o seară liniştită, mai am de povestit, dar farmecul familiei din Istru este altul, e o legendă: Cică dacă arunci o felie de salam în aer, nu se întoarce pe pământ, eu le-am zis că poate e vreun pescăruş, ca de Portul Giurgiu este aproape, ei nu şi nu, spun că e vorba de Arnold fii-su Mariei, făcut cu un columbian.
Cam atât pentru astăzi, că e joi, începe weekend-ul în Istru. Doamne fereşte să ne oprească şi lumina… fetele de la videochat ar pierde câteva sute…
Rămâneţi aproape de noi, iar pentru orice eventualitate dacă vreţi să intraţi în Istru, să aveţi un calup de salam în buzunar!
ACEST MATERIAL ESTE UN PAMFLET!
ORICE ASEMANARE CU PERSONAJE SAU INTAMPLARI ADEVARATE ESTE PUR SI SIMPLU DOAR O COINCIDENTA BIZARA!