CUM NE DESPRINDEM DE ANII DE LICEU PENTRU A PĂŞI SPRE FACULTATE

Eu m-am desprins cu drag şi dor.
Şcoala este procesul care ne filtrează informaţiile deja prezente în minte şi ne induce altele noi. Nimeni nu scapă de el, nici măcar cei care au parte de şcoala vieţii”. La rândul meu şi eu am parcurs aceste etape care m-au ajutat să fiu omul de azi.
Ce înseamnă pentru o tânără din provincie să îşi lase familia, prietenii, pentru a-şi continua studiile, mai precis să facă cunoştinţă cu anii de facultate? Care sunt temerile, aşteptările şi visurile unui nou început?
Ei bine, din propria experienţă pot să spun că a fost dificil. De ce nu m-am mulţumit că alţi colegi de ai mei doar cu diploma de bacalaureat şi alerg nestingherită spre autodepăşire, spre rezultate mai bune, spre cunoaşterea de sine? Poate pentru a avea o viaţă mai bună, un viitor mai strălucit şi de ce nu, mai mulţi bani. Cine îmi dă siguranţă că voi reuşi? Cred că… doar eu.
Însă să revenim la momentul când mi-am făcut bagajele şi am coborât la staţia numită, FACULTATE’’.

A fost scump biletul, deoarece constă în părăsirea familiei, prietenilor şi a vechilor activităţi. Însă ştiam că mă aşteaptă lucruri noi şi că în weekend puteam să revin acasă. Deşi decizia de a merge la facultate mi-a aparţinut în totalitate, bine poate cu puţină influenţă din partea familiei, tot nu mă simţeam pregătită de a trece de acest prag. Întrebările care îmi bântuiau în minte erau: Oare voi reuşi să mă împrietenesc acolo? Oare drumul până la facultate va fi uşor de parcurs că cel până la liceu? Profesorii vor fi blânzi cu noi? Voi avea restante? Nimeni nu mi-a răspuns la aceste întrebări, am găsit răspunsul de îndată ce am trecut prin aceste experienţe.
Vacanţă de vară a trecut, aşa că m-am trezit la 1 octombrie, singură, în Bucureşti, într-o cameră sumbră de cămin cu multe bagaje. Era prima mea zi de facultate, la 11.00 trebuia să fiu acolo. Festivitatea de deschidere m-a surprins, colegii timizi, profesorii simpatici şi echipa de majorete m-au ajutat să mă integrez.
În săptămâna aceea mi-am dat seama că mama numai e. Trebuia să mă trezesc, să îmi calc şi să mănânc singură. Când veneam de la liceu situaţia era cu totul altă, iar o masă caldă mă aştepta tot timpul acasă. Acest confort a dispărut…
Am constatat că în timpul facultăţii am mai mult timp liber, că uneori nu mergem 5 zile pe săptămână la facultate şi că uneori avem dimineţi/seri libere în funcţie de cum sunt aranjate orele. Siiii… Nu avem teme! Sau avem acele chestii numite proiecte care trebuie prezentate într-un interval de timp.
Absolventa a primului an de facultate, pot să declar că acest interval de luni a trecut mai repede decât mă aşteptam. Aceste luni m-au ajutat să devin un om mai responsabil, mai bine zis un adult, pentru că aşa te fac să te simţi profesorii şi familia atunci când ajungi la facultate.
Anii de facultate sunt cei mai frumoşi, pe lângă faptul că te maturizează, în aceşti ani te distrezi cel mai mult. Prietenii noi de la facultate nu te vor lăsa să stai în casă. Însă nu trebuie să abuzăm de acest lucru şi să luăm în serios studiul, pentru că determina debutul carierei noastre. Pot să zic că schimb bac de 10 pe o sesiune de examene…