Dependenta emotionala
De cand venim pe lume suntem dependenti de parinti. Avem nevoie de ei ca sa ne satisfaca nevoile primare de adapost, hrana si protectie. Insa, tendinta noastra naturala este de a deveni independenti, ne dorim sa crestem. Vrem si noi sa devenim ca ei! A ne simti independenti este una dintre cele mai importante nevoi umane.
Dependenta inseamna starea de a fi conditionat de ceva, de a te subordona a ceva sau cuiva.
Ce inseamna sa fii dependent de o alta persoana?
Cei dependenti de o alta persoana nu accepta ca s-au maturizat, cred despre sine ca sunt incapabili, ca nu stiu sa-si satisfaca propriile nevoi si dorinte, nu-si asuma responsabilitati pentru ca nu cred ca sunt in stare, nu iau decizii pentru ca stiu ca nu sunt bune, nu actioneza pentru ca au convingerea ca vor gresi, se simt incapabili sa actioneze fara ajutorul altora.
In plus, fac adesea pe plac altora, nu stiu sa spuna “Nu” pentru lucruri pe care le considera gresite, deoarece le este teama sa nu piarda increderea celorlalti, se simt confortabil daca sunt supervizati si aprobati, se supun dorintelor altora, chiar daca nu le face placere.
Persoanele dependente accepta ca alti oameni semnificativi din viata lor sa faca aceste lucruri pentru ei: sa preia initiativa, sa decida ce meserie sa-si aleaga sau chiar sa le aleaga prietenii, cauta superprotectie, sunt persoane modeste si supuse.
In cazul in care o relatie ia sfarsit, isi vor cauta foarte repede o alta, pentru ca au impresia ca sunt incapabili sa se descurce daca nu sunt atasati de cineva.
Cum se dobandeste acest comportament?
Cauzele dependentei de o alta persoana reprezinta un complex de factori ce tin de modul in care copilul a interactionat cu parintii si cu mediul in perioada de crestere.
De exemplu, un copil foarte rasfatat, caruia parintii i-au facut toate poftele, adica faceau totul in locul lui, tot ceea ce ar fi putut face si singur, fara ca el sa aiba vreo responsabilitate, ar putea sa invete ca este si el capabilsa faca ceva singur?
Un alt exemplu: un copil care este criticat pentru orice face, i se atrage atentia ca greseste tot timpul. Cum mai poate el invata ca e capabil, ce l-ar mai putea motiva , sa incerce sa faca ceva?
Astfel de copii pot deveni in viata adulta persoane dependente de cei din jur. Mai mult, exista posibilitatea ca ei sa nu-si paraseasca niciodata parintii, sa devina adulti responsabili, pentru ca vor crede ca singuri nu vor putea supravietui.
Daca, totusi, pleaca din casa parinteasca, de cele mai multe ori, devin victime in relatii de abuz. Frica lor cea mai mare este de a nu fi abandonati sau separati de persoanele importante din viata lor.
Persoanele dependente au nevoie sa exerseze lucruri pas cu pas, sa invete ca pot sa se descurce si singuri, sa inteleaga ca si ei sunt capabili sa faca anumite lucruri, pentru ca toti tindem spre independenta – a fi capabili sa ne satisfacem cat mai mult propriile nevoi si dorinte si spre interdependenta – relatii de ajutor reciproc.
