Cu totii avem nevoie de apreciere, respect si acceptare din partea celorlalte persoane, in special a celor dragi, asa cum sunt parintii nostri. Aceasta nevoie de apreciere pozitiva este innascuta si ramane de-a lungul intregi vieti. Ea devine insa si partial independenta de contactele concrete cu alte persoane, generand o nevoie secundara, invatata, de autoapreciere pozitiva. Cu alte cuvinte, felul in care ajungem sa ne privim pe noi insine este influentat de ceea ce gandesc despre noi cei apropiati.
Trebuie sa recunoastem ca ne place sa fim apreciati de cei din jur. Totusi, acest lucru devine problematic in anumite situatii:
-atunci cand ne dorim excesiv aprecierea celor din jur si nu facem nimic daca nu ne asteptam sa fim apreciati;
– nu luam decizii decat dupa consultari cu cei apropiati, nici decizii minore;
-avem comportamente care nu ne aduc satisfactii sau chiar ne displac daca asta ne aduce aprecierea celorlalti. Exista situatii limita in care nevoia patologica pentru aprobarea celor din jur determina o persoana sa fure sau chiar sa omoare.
Autoevaluarea conceptului de sine este cunoscuta sub denumirea de stima de sine.
Te consideri atragator sau neatragator? O persoana importanata sau una mediocra? Un prieten bun sau o persoana pe care putini oameni o plac? Pe scurt, te accepti sau nu pe tine?
Psihologii spun ca stima de sine reprezinta o valoare umana raportata la standardele fiecarei persoane. Aceste standarde sunt schimbatoare in functie de varsta, de experienta de viata, de educatie, de mediu social in care te afli, etc.
Personal, sunt de parere ca stima de sine reprezinta un cumul de satisfactii adunate din diverse sectoare ale vietii, ca de exemplu : de la felul in care arati fizic pana la profesia pe care o ai, de la scopul pe care il ai in viata, pana la potentialul fizic si intelectual de care dispui in atingerea telului propus, puterea de a o lua de la capat ori de cate ori viata iti cere si a nu ramane plafonat in credintele ce nasc neputinte. De la realizarile facute de tine si numai de tine, de statutul tau social si libertatea de miscare pe care ti-o ofera.
O stima de sine buna ti-o da si alegerea partenerului (partenerei) de cuplu care stie sa aprecieze ce reprezinti pentru el (ea). Stima de sine favorizeaza punerea in valoare a potentialului uman, pentru o mai buna reusita in viata.
O stima de sine scazuta apare atunci cand nimic din cele enumerate mai sus, nu se regaseste in viata unui om. Cei care spun ca nu-si gasesc rostul in viata si nu stiu ce pot face ca sa schimbe ceva, vazand doar ” partea gaola a paharului”, plangandu-se de ghinionul din viata lor pot ajunge usor la depresie.
Lucrurile sunt simple! Totul depinde de noi daca vrem sa ne schimbam si sa avem stima de sine pe care ne-o dorim. Este ca si cum ne-am eticheta, este necesar sa fim foarte atenti cum o facem pentru ca modul in care ne prezentam si ne expunem in fata celorlalti, este exact cum vom fi priviti si de celelalte persoane.