Moneda virtuală a BCE, provocări pentru statele non-euro. Cât de pregătit este sistemul financiar pentru această schimbare?

Europa pregătește o transformare care ar putea ajunge direct în buzunarul fiecărui român, dar pe care puțini o înțeleg cu adevărat. Euro digital vine cu promisiuni de siguranță, plăți rapide, costuri reduse și o transparență sporită pentru autorități. Dincolo de beneficii, însă, apare întrebarea esențială: cine sunt, de fapt, perdanții acestei revoluții financiare?

Aceste teme au fost în centrul unei dezbateri organizate la Parlamentul European, la Bruxelles, găzduită de europarlamentarul Gheorghe Piperea, profesor universitar și membru al grupului politic European Conservatives and Reformists (ECR). Evenimentul a reunit decidenți europeni, experți și reprezentanți ai mediului financiar, într-un dialog amplu privind implicațiile juridice, economice și sociale ale monedei digitale europene.

În deschiderea conferinței, Europarlamentarul Gheorghe Piperea a afirmat că nu susține introducerea euro digital în forma actuală și că ar trebui consolidat rolul numerarului în economie. Acesta a sugerat chiar protejarea plăților în cash la nivel constituțional, ca garanție a libertății economice și a accesului necondiționat la bani în afara infrastructurilor digitale.

„Inițiativa BCE de a introduce euro digital redistribuie putere în sistem, iar orice redistribuire produce și perdanți.

Știe cineva ce anume este euro digital și cum arată? Banul trebuie să fie ceva simplu, atât de simplu încât până și un copil de 5 ani să înțeleagă ce este. Iar lumea nu știe ce este euro digital.

Banul înseamnă încredere. Iar lumea nu are încredere în euro digital, mai ales pentru că autoritățile au fost ezitante și opace. În mentalul colectiv, euro digital înseamnă programare, limitare, control.”

Europarlamentarul a atras atenția asupra riscului de dezintermediere bancară și asupra presiunii pe care noul instrument o poate genera asupra statelor din afara zonei euro, precum România:

„Întrebarea nu este doar cine câștigă, ci mai ales cine pierde. În primul rând, pierd băncile comerciale, confruntate cu riscul unei dezintermedieri. Odată cu euro digital, cetățenii și companiile își pot muta economiile direct către banca centrală. Ce înseamnă asta pentru creditare, pentru economie, pentru stabilitate?”

Într-un astfel de scenariu, economiile ar putea migra către banca centrală, rolul băncilor comerciale s-ar diminua, iar tranzacțiile ar deveni mult mai ușor de urmărit. Într-o Europă deja marcată de neîncredere și decalaje digitale, această transformare riscă să adâncească faliile existente.

„Cetățenii pot deveni cei mai mari perdanți prin pierderea anonimatului în plăți și creșterea supravegherii financiare. Ce se întâmplă cu statele din afara zonei euro? Nu riscăm o pierdere tăcută a suveranității monetare?”, a mai avertizat Gheorghe Piperea.

Dezbaterea a evidențiat atât potențialul euro digital ca instrument de modernizare și autonomie strategică, cât și riscurile legate de stabilitatea pieței bancare, protecția datelor și încrederea publicului. Într-un climat de scepticism exprimat inclusiv la nivel european, eurodeputatul croat Stephen Bartulica, implicat în negocierile din Parlamentul European, a criticat proiectul:

„Cetățenii obișnuiți nu sunt informați despre acest proiect. Intrăm pe un teritoriu neexplorat: o bancă centrală care intră pe piața de retail și concurează cu soluțiile existente. Nu știm câți oameni vor folosi efectiv euro digital și nici care vor fi efectele asupra lichidității băncilor.”

Pe de altă parte, eurodeputatul italian Giovanni Crosetto a pus accent pe dimensiunea strategică:

„Nu avem o alternativă europeană reală la Visa și Mastercard, iar aceasta este o vulnerabilitate majoră. În același timp, fără un plafon clar pentru deținerile în euro digital, există riscul destabilizării sistemului bancar.”

Pentru România, tema este cu atât mai sensibilă. Eurodeputata Cristina Emanuela Dascălu a subliniat dilema de fond:„Cui servește, de fapt, euro digital? O monedă digitală emisă de banca centrală poate deveni un instrument de monitorizare a comportamentului economic. Tehnologia trebuie să servească oamenii, nu invers.”

Eurodeputatul Adrian Axinia a avertizat: „Totul este opțional până devine obligatoriu.”

Impact juridic, economic și asupra datelor personale

Din perspectiva dreptului financiar-bancar și a practicii contencioase, avocatul Carol Tino a subliniat că proiectul euro digital nu reprezintă doar o evoluție tehnologică a mijloacelor de plată, ci o modificare de substanță a arhitecturii juridice a banului și a raporturilor de răspundere în materia plăților.

„Recitalul 9 este clar în acest sens: nu există un raport contractual între utilizatorul de euro digital și Banca Centrală Europeană sau băncile centrale naționale. Conturile sunt gestionate de intermediari – furnizorii de servicii de plată. Consecința juridică este importantă: eventualele acțiuni împotriva BCE nu vor fi contractuale, pentru că nu există un contract care să fi fost încălcat”, a explicat Carol Tino.

În opinia sa, orice eventuală răspundere a instituțiilor europene ar intra exclusiv în sfera răspunderii extracontractuale, ceea ce ridică un nivel suplimentar de complexitate în eventualele litigii.

Totodată, avocatul a arătat că euro digital preia în mare măsură cadrul juridic existent al serviciilor de plată, prin trimitere la Directiva privind serviciile de plată și viitoarea legislație europeană în materie.

„Regimul de răspundere și autentificare al prestatorilor de servicii de plată rămâne aplicabil, inclusiv obligațiile de rambursare a tranzacțiilor neautorizate și regulile privind sarcina probei. Problema reală nu este ceea ce reglementează acest cadru, ci ceea ce nu acoperă”, a subliniat el.

În zona financiară, Irina Chițu a evidențiat rolul esențial al încrederii:

„Oamenii au încredere în ceea ce înțeleg. Fără transparență și educație financiară, euro digital riscă să fie respins”, subliniind totodată beneficiile potențiale: plăți mai rapide, costuri reduse și o alternativă europeană la infrastructurile existente.

Din perspectiva protecției datelor, Brendan Van Alsenoy a precizat:

„Designul euro digital urmărește să minimizeze procesarea datelor personale, iar funcționalitatea offline ar putea oferi un nivel de confidențialitate apropiat de numerar.”

Acesta a subliniat însă necesitatea unor garanții solide: „Protecția datelor trebuie integrată în sistem încă de la început.”

Modul în care vor arăta, în viitor, relația dintre cetățean, bani și stat.

Dezbaterea de la Bruxelles arată că euro digital nu este doar un proiect tehnic, ci o alegere politică majoră. Între promisiunea unei Europe mai autonome și riscul unei centralizări excesive, linia de demarcație rămâne fragilă.

Proiectul a fost lansat oficial în iulie 2021, când Banca Centrală Europeană a început faza de investigație. În prezent, dosarul este analizat în Parlamentul European, în Comisia pentru Afaceri Economice și Monetare (ECON), iar votul asupra poziției Parlamentului este așteptat în cursul anului 2026.

Ulterior, vor urma negocierile interinstituționale (trilogurile), iar dacă regulamentul va fi adoptat, este prevăzută lansarea unui proiect pilot în jurul anului 2027. O eventuală implementare efectivă ar putea avea loc spre finalul deceniului, în jurul anului 2029.

În acest context, dezbaterea găzduită de Gheorghe Piperea are loc într-un moment-cheie, în care direcția proiectului poate fi încă influențată.

“Financed by the ECR political group”