Dacă dai luni, marți, miercuri, joi, vineri și sâmbătă, iar duminică spui că nu mai poți… dintr-odată devii cel mai al dracu’ om de pe pământ.
Am învățat că atunci când ajuți 1.000 de oameni, nu îți faci 1.000 de prieteni.
Îți faci 3.000 de dușmani: pe cei pe care nu i-ai ajutat.
Indiferent cât oferi, există întotdeauna un „deștept” care nu se întreabă ce ai dat, ci cât ți-a mai rămas.
Am însă peste 50 de prieteni adevărați — oameni care mi-au fost alături în toate campaniile acestui an.
Lor le mulțumesc sincer.
Pe voi mă bazez și în 2026.
Am mai învățat ceva important: nu te bați cu proștii și cu conturile false. Au mintea odihnită, sunt mulți și te doboară prin experiență.
Cel mai greu nu e să te ferești de dușmani.
Dușmanul te respectă.
Cel mai greu e să te ferești de unii „prieteni”.
Cei care îți spun că sunt lângă tine, că te iubesc, că te poți baza pe ei… și te ard exact când îți e lumea mai dragă.
Am învățat să observ și să apreciez răutatea, dușmănia, invidia și ura unora dintre cei care se cred deontologi morali, fanii mei!
Îi înțeleg.
Îi iert.
Dar nu îi uit.
Când ești pe val, uiți repede că roata e rotunda. Și că mai devreme sau mai târziu… cobori.
Iar de anul acesta promit că mă ocup de ei.
Nu e o amenințare! Amenințările sunt vorbe aruncate în vânt.
Este o notificare oficială.
La final de an, le mulțumesc celor care mă citesc și care au înțeles un lucru simplu:
nimeni nu deține adevărul absolut.
Există întotdeauna cel puțin două puncte de vedere — și nu trebuie să fie identice.
Pentru voi: chapeau bas 
Vă doresc un 2026 cu sănătate, oameni dragi aproape și iubire.
Exact lucrurile pe care mi le doresc și eu.
