Un an care nu se închide, ci se termină.
Cu zgomot.
Cu pierderi.
Cu lecții dure.
Începe altul.
În fiecare noapte de Revelion îmi propun același lucru: să nu pierd mai mult de cinci lucruri importante și, mai ales, să nu pierd oameni.
Anul acesta am pierdut mai mult decât mi-am permis.
Mai mult decât mi-am imaginat.
Mai mult decât am fost pregătit să duc.
Am pierdut financiar.
Am pierdut profesional.
Am pierdut politic.
Am pierdut sentimental.
Am pierdut ca un expert!
Nu mi-am atins obiectivele.
Mi-am propus enorm și am realizat puțin.
A fost un an de eșecuri succesive.
De pagube.
De planuri care au murit pe drum.
Singurele victorii reale au fost cele care chiar contează:
fiul meu a luat bacalaureatul,
a luat permisul, a intrat la facultatea pe care ne-o doream.
Acolo n-am pierdut nimic.
Din contră.
În rest, anul acesta m-a învățat brutal un lucru: cei în care investești cel mai mult, cel mai sincer, crezând că merită… sunt adesea primii
care te vând,
care pleacă,
care uită.
Am renunțat la oameni toxici.
La „cunoștințe”.
La iluzii.
La promisiuni fără acoperire.
A durut.
Dar a fost necesar.
Nu intru în anul care vine cu liste lungi de dorințe.
Intru cu o promisiune simplă și grea: să fiu sănătos.
Să fie sănătoși cei puțini pe care aleg să-i păstrez aproape.
Să-mi folosesc energia doar pentru ce contează cu adevărat.
Mai puțin zgomot.
Mai puține explicații.
Mai puțini oameni.
Mai mult adevăr.
Anul care vine nu trebuie să fie spectaculos.
Trebuie doar să fie corect.
Atât.
La multi ani oameni dragi!
