În spatele fiecărei etape de campionat, în spatele fiecărui meci de Liga 3 sau Liga 2, există oameni care nu ies niciodată în prim-plan, dar fără de care lucrurile nu ar funcționa. Unul dintre ei este Adrian Dinu, observator de joc în cadrul Federației Române de Fotbal, membru și vicepreședinte al Comisiei Județene a Observatorilor și, de aproape două decenii, unul dintre cei mai constanți oameni din „miezul” Asociației Județene de Fotbal Giurgiu.
Calm, echilibrat, rar ridicând tonul, dar mereu ferm atunci când vine vorba de regulamente, organizare și arbitraj, Dinu este genul de om care preferă mai mult munca de culise decât fotografia de protocol. Însă parcursul lui profesional spune, de fapt, povestea unui om care și-a legat viața de sport, și în special de fotbal, mult înainte ca funcțiile sau titulaturile să apară.
De la „Ion Barbu” și ANEFS, la 9 ani cu fluierul în mână
Întreaga carieră a lui Adrian Dinu începe de la o alegere clară sportul.
„Mi-am dedicat în permanență cariera pe baza sportului, în special fotbal”, își începe el povestea. Absolvent al Liceului cu profil sportiv „Ion Barbu”, la clasă de fotbal, a continuat firesc cu Facultatea de Educație Fizică și Sport – ANEFS (actualul UNEFS). În ultimul an de facultate, cu timpul limitat și naveta între București și Giurgiu, a apărut și întâlnirea care avea să îl ducă spre arbitraj.
Într-un weekend petrecut acasă, la Giurgiu, s-a revăzut cu doi oameni care, la acel moment, erau deja repere locale în arbitraj, Iulică Ivan și Silviu Ciupitu. Cei doi erau atunci arbitri activi, apropiați de lumea fotbalului giurgiuvean. Discuția de atunci, aparent banală, i-a schimbat direcția.
„M-au îndrumat să încerc și partea de arbitraj. Am luat propunerea în serios și am venit în cadrul Colegiului de Arbitri. De acolo a urmat o carieră de 9 ani ca arbitru activ”, își amintește Dinu.
Au fost ani în care a trăit pe pielea lui presiunea fluierului, greutatea meciurilor de la nivel județean și luptele pentru promovare. A participat la examene pentru Liga 3, însă contextul acelor vremuri nu era deloc simplu:
„Atunci se promova foarte greu. Erau locuri limitate pe țară, concurență mare, alt sistem. M-am prezentat, am avut prestații bune, dar nu m-am încadrat.”
Nu insistă pe acest episod ca pe o dezamăgire, ci ca pe un moment de cotitură. În loc să se îndepărteze de arbitraj, a ales să rămână în interiorul lui, dar din alt rol.
De la arbitru la observator
După cei 9 ani de arbitraj efectiv, Adrian Dinu își „incearcă norocul” pentru a deveni observator în cadrul Asociației Județene de Fotbal Giurgiu.
„A urmat o perioadă în care lucrurile s-au legat firesc. Am fost membru în Comisia Observatorilor, iar la un moment dat am ținut chiar locul președintelui Comisiei de Arbitri, domnul Petre Pană, care trecea printr-o perioadă grea de sănătate.”
În paralel, se conturează și echipa din jurul lui Florentin Barbu, actualul președinte al AJF Giurgiu, aflat deja la al patrulea mandat.
„Împreună cu domnul Barbu și cu mai mulți colegi, am început să ne implicăm tot mai mult și în Comisia Județeană a Arbitrilor. Am lucrat foarte bine cu oameni precum Iulică Ivan, Crăciun Romel, Penciu Mădălin. A fost o perioadă în care ne-am asumat nu doar delegări și rapoarte, ci și direcția în care merge arbitrajul giurgiuvean.”
După această etapă, Dinu se stabilizează în zona care îl definește cel mai bine, Comisia Județeană a Observatorilor, unde ajunge membru și, ulterior, vicepreședinte.
Între timp, vine și o performanță personală de subliniat: în 2022, promovează examenul pentru observator de joc FRF și intră în corpul observatorilor care oficiază la meciurile din Liga 3 și Liga 2.
„Chiar dacă n-am ajuns ca arbitru la Liga 3, dorința de a fi prezent în competițiile naționale m-a împins să dau examen ca observator. Astăzi sunt observator de joc la Liga 3 și Liga 2. E o responsabilitate mare, dar și o confirmare că drumul ales a fost cel bun.”
Un om de „serviciu permanent” la AJF Giurgiu
Întrebat dacă este „cel mai vechi” din AGF, Dinu corectează imediat. Nu își arogă merite care nu îi aparțin:
„Domnul Florentin Barbu este în AJF din 2004. Eu am venit ca și colaborator în 2007. De atunci m-am implicat pas cu pas.”
Ceea ce îl definește, însă, nu este vechimea în acte, ci faptul că este aproape zilnic prezent fizic la sediu, gata să ajute cu orice ține de arbitraj, observare, programări, organizare de meciuri speciale.
Despre arbitraj vorbește deschis, ca despre o meserie „delicată”, în care toți au păreri, dar puțini vin cu soluții.
„Partea de arbitraj este o problemă sensibilă. E foarte simplu să critici, nu la fel de simplu să vii cu soluții. Noi, aici, am încercat să facem schimbări nu de dragul schimbării, ci pentru a crește și a promova arbitri tineri.”
Rezultatele se văd – Giurgiu are astăzi arbitri în campionatele naționale de juniori (U15, U17, U19), arbitri incluși în programele FRF, arbitri monitorizați în proiecte precum „Cavalerii Fluierului”. Lotul este numeros, iar numele județului apare tot mai des pe listele delegărilor la nivel central.
„Scout” de arbitri – de la familie la tinerii din tot județul
Cu timpul, Adrian Dinu a devenit pentru arbitrajul giurgiuvean mai mult decât un observator, un fel de „scouter” permanent de copii și tineri.
„Am îndrumat spre arbitraj rude, copii, tineri din oraș și din județ. Îi văd la meciuri, la juniori, în tribune, și încerc să le explic ce înseamnă să fii arbitru. Nu îi forțez, îi îndrum. De acolo, dacă le place, rămân.”
La capitolul familie, exemplul cel mai cunoscut este chiar fiul său, „Dinu junior”, despre care se vorbește tot mai des prin tribună și prin birourile AJF.
„Nu știu dacă pot spune că l-am influențat. Mai corect e să spun că l-am îndrumat. A crescut lângă mine, venea la meciuri, asista din tribună la jocuri unde eu eram observator. A jucat la CSS și la Dunărea Giurgiu, a trecut prin loturile de juniori. La un moment dat, între 14 și 17 ani, era o ruptură în sistem, nu aveam campionat U15. Acum există, datorită implicării domnului Barbu și a domnului secretar Dragoș Chiricianu, dar pe atunci nu. Când a împlinit vârsta, a venit firesc în arbitraj.”
Despre Dinu Cosmin vorbește cu modestie, deși laudele vin din toate părțile.
„Mi s-a spus de la observatori, de la delegați, de la arbitri, nu de la mine, că are o conduită bună și un arbitraj de calitate. Nu îmi place să îl laud eu. Pot să spun doar că se pregătește și că este preocupat de arbitraj. Acum este la Școala de Subofițeri ai Jandarmeriei, la Drăgășani. Termină în decembrie, apoi va continua arbitrajul în paralel cu meseria de jandarm.”
Legătura dintre jandarmerie și arbitraj nu e întâmplătoare. În multe structuri MAI din țară, o parte din angajați sunt sau au fost arbitri. Arbitrajul învață disciplină, conduită, reacție în situații tensionate – calități esențiale și în uniformă.
De la Liga 4 la Liga 2: ce înseamnă cu adevărat „organizare”
Ca observator de joc la Liga 3 și Liga 2, Dinu vede, etapă de etapă, diferența de organizare față de nivelul județean.
„În primul rând, se simte organizarea superioară. Regulamentele FRF, condițiile impuse, tipul de pregătire al echipelor – toate sunt alt nivel. Dar asta nu înseamnă că la județ nu putem ridica ștacheta.”
La Giurgiu, un pas important a fost făcut prin introducerea sistemului play-off / play-out la Liga 4, cu criterii mai clare pentru cluburi: certificat de identitate sportivă (CIS), obligația de a avea echipe de juniori, atenție sporită la organizare.
„Campionatul nostru a crescut mult valoric. La play-off, sunt meciuri care depășesc ca organizare unele jocuri de Liga 3. Suntem foarte atenți la detalii: delegări, condiții minime, modul în care echipele își asumă responsabilitățile. Finalele de Cupă, meciurile decisive pentru promovare sunt tratate ca niște evenimente, nu ca niște meciuri obișnuite.”
Iar prezența a două echipe giurgiuvene în Liga 3 – Dunărea Giurgiu și Axi Arena Mihailești – confirmă că munca de ani de zile nu a fost degeaba.
„La meciurile unde merg ca observator, oamenii mă întreabă de Dunărea, acum și de Axi. Axi a convins în Cupa României și în campionat, chiar dacă la nivel de clasament apar suișuri și coborâșuri. Dincolo de rezultate, contează că Giurgiu are iar două echipe în eșalonul trei.”
Despre situația din clasament a cluburilor vorbește cu prudență: „Acolo intervin resursele financiare, loturile de jucători, susținerea locală. Astea țin de conducerea fiecărei echipe, nu de noi, cei din jurul arbitrajului.”
„Niciodată nu putem spune că suntem perfecți la organizare”
Chiar dacă, privit din exterior, AGF Giurgiu pare o mașinărie care funcționează bine, Adrian Dinu nu se grăbește să declare „gata, suntem la nivel maxim”.
„Nu putem spune niciodată că din punct de vedere organizatoric totul e perfect. Apar permanent modificări: reguli noi, norme noi din partea Jandarmeriei, cerințe noi pentru organizatori. Trebuie să ne adaptăm în continuu.”
Legislația privind siguranța la meciuri, obligațiile cluburilor – toate se schimbă, uneori de la sezon la sezon. AGF Giurgiu încearcă să țină pasul.
„Suntem atenți la tot ce apare nou, atât la nivel FRF, cât și la nivel de ordine publică. Ținta noastră este să fim cât mai aproape de standardele competițiilor naționale, chiar dacă suntem la un nivel județean.”
2026: continuitate și adaptare
Despre viitor, Dinu vorbește simplu: fără promisiuni spectaculoase, dar cu obiective clare.
„Pe plan profesional, îmi doresc continuarea în cadrul echipei AJF Giurgiu și adaptarea permanentă la cerințele actuale de organizare și desfășurare a campionatelor județene. E un proces continuu, nu un obiectiv care se bifează și s-a încheiat.”
În paralel, va continua activitatea de observator FRF și implicarea în Comisia Județeană a Observatorilor, precum și munca „invizibilă” legată de finalele de Cupă, meciurile cu miză, organizarea etapelor decisive.
Lector „pe teren” pentru arbitrii tineri
Întrebat dacă se vede lector „oficial” în fața clasei, la școala de arbitri, Dinu zâmbește. Din punctul lui de vedere, lecțiile le ține deja – doar că direct pe teren.
„Dinu Adrian este deja lector, dar pe teren. Sunt în spatele arbitrilor tineri, la primele lor meciuri, îi ajut să se poziționeze, să ia decizii, îi încurajez. E important să simtă că nu sunt singuri, că cineva îi sprijină.”
În sala de ședințe, participă de câte ori este solicitat de președintele CJA, Andrei Popazu. Chiar și atunci când nu este trecut oficial ca „lector”, intervine când simte că are informații utile de dat.
„De fiecare dată când văd un punct unde pot aduce un plus de informație din meciurile pe care le observ, intervin. Nu doar pentru a corecta, ci și pentru a întări lucrurile bune care se fac.”
2028 și arbitrajul tehnic – VAR, AI și… greșeala omenească
Privind spre anii următori, Adrian Dinu este convins că arbitrajul va deveni tot mai tehnic. Apariția VAR, calitatea tot mai bună a transmisiunilor TV, proiectele care includ inteligența artificială – toate împing jocul într-o direcție nouă.
„Din ce în ce mai mult, arbitrajul se judecă din unghiuri tehnice. Var, reluări, analize pixel cu pixel. Uneori, la televizor se disecă o fază 10–15 minute din 30 de unghiuri, iar un asistent sau un central a avut o secundă să ia decizia. E o presiune enormă.”
Chiar și așa, Dinu nu își dorește un fotbal complet steril, în care oamenii de pe teren devin simpli executanți ai unor algoritmi.
„Eu aș lăsa arbitrilor și dreptul de a greși, atâta timp cât greșeala e una omenească, făcută fără intenție. Greșelile fac parte din farmecul jocului, așa cum și jucătorii ratează din fața porții. E normal.”
Despre anul 2028, vede două direcții clare:
- arbitraj tot mai sofisticat tehnic, cu rol important pentru tehnologie;
- echipe tot mai dependente de sprijin financiar, de cluburi bine organizate, cu patroni implicați și resurse stabile.
„Fără sprijin material și financiar, va fi foarte greu pentru cluburi să reziste. Diferențele deja se văd – acolo unde există organizare, organigramă clară, resurse, apar și rezultatele.”
De la două fete la un val de arbitre
Dacă în perioada 2018–2022, arbitrajul giurgiuvean număra doar două fete – Cătălina și Alina – astăzi ședințele CJA arată cu totul altfel. Sunt tot mai multe arbitre în sală și pe teren, iar în spate se află munca și exemplul unei alte femei de referință: Roxana Ivanov, arbitru FIFA.
„Faptul că au apărut tot mai multe fete nu e o întâmplare. Este rezultatul implicării și exemplului. Când vezi că cineva de la tine din județ a ajuns la nivel înalt, încerci să îi calci pe urme. Asta contează foarte mult.”
La final, Adrian Dinu se oprește la cei pentru care, de fapt, muncește zi de zi, tinerii arbitri – cei care sunt deja în lot, cei care vin din școală, cei care poate încă nu s-au hotărât, dar privesc cu interes spre fluier.
„Le spun mereu același lucru: arbitrajul nu se învață doar din carte. Te ajută teoria, dar abia în momentul în care intri pe teren, în fața unor jucători care sunt de vârsta tatălui tău, începi să crești. Arbitrajul îți dezvoltă personalitatea, relațiile interumane, orientarea, fermitatea.”
Pentru mulți copii din mediul rural, arbitrajul e mai mult decât un carnet și o indemnizație:
„Am avut arbitri care, înainte să vină la noi, nu ieșiseră niciodată din comună. Prin arbitraj au văzut județul, au cunoscut primari, viceprimari, sponsori, oameni de care altfel nu s-ar fi apropiat. Asta le dă încredere, deschidere, un alt orizont.”
Mesajul lui pentru toți cei care cochetează cu ideea de a deveni arbitri e simplu, dar ferm:
„ABC-ul se învață la județ. Aici îți formezi curajul, personalitatea, fermitatea în luarea deciziilor. Fără să treci pe aici, nu vei ajunge niciodată la nivel național. E un drum greu, dar e un drum care îți schimbă viața, nu doar cariera.”
Interviu realizat de Mircea Alxandru
