Inteligența emoțională și satisfacția în cuplu

În condiţiile în care instituţia căsătoriei trece printr-o serie de schimbări remarcabile în zilele noastre, se pune întrebarea de ce unele cupluri sunt fericite în relaţiile lor şi altele nu. Există mai multe  studii  despre  factorii  care  pot  determina  satisfacţia  maritală  (strategiile  de  negociere, exprimarea afecţiunii, comportamentul faţă de partener, familia de origine, etc.). Printre aceste studii se includ şi cele care asociază satisfacţia maritală cu inteligenţa emoţională. Există numeroase studii pe această temă şi rezultatele sunt interesante.

Instituţia căsătoriei a fost considerată de-a lungul istoriei ca fiind un angajament între un bărbat şi o femeie ce durează întreaga viaţă, la bine şi la rău. Însă, ultimele trei decenii au înregistrat o creştere a căsniciilor eşuate. Mai mult, percepţia oamenilor referitoare la căsătorie este într-o continuă schimbare. Există o creştere a numărului de părinţi singuri şi a cuplurilor care aleg să trăiască în concubinaj mai degrabă decât să se căsătorească.

În aceste condiţii se pun întrebări legate de calitatea căsătoriilor şi de motivele pentru care căsătoriile eşuează. Schimbările sociale reprezintă numai unul din aspectele care afectează căsătoria, mai precis este vorba despre modul în care cuplurile sunt capabile să negocieze schimbările de acest tip.

Modul în care cuplurile se ceartă s-a dovedit a fi un aspect important, iar expresia afecţiunii pe care o au unul faţă de altul s-au dovedit importante pentru efectele lor asupra cuplului.

Bărbaţii şi femeile văd conflictul şi intimitatea în mod diferit şi pentru acest fapt s-au încercat să se ofere mai multe explicaţii, una fiind chiar aceea a proceselor diferite de socializare datorate apartenenţei de gen din copilărie. Mai mult, familia de origine a fost considerată ca un determinant al dezvoltării acestor abilităţi şi aceasta deoarece în cadrul familiei de origine un individ îşi formează primele ataşamente iar ele vor determina modul în care persoanele ajunse adulte vor stabili ataşamentele ulterioare în relaţiile viitoare.

Abilităţile interpersonale necesare pentru rezolvarea conflictelor şi pentru manifestarea intimităţii între parteneri au demonstrat că au un rol important asupra cuplului, însă ele sunt numai o parte a unui construct mai larg numit inteligenţă emoţională.  Relaţia dintre gândire şi emoţii stă la baza premisei pe care inteligența emoțională se formează.

Exprimarea nevoilor şi sentimentelor către partenerul de cuplu într-un mod pozitiv reprezintă o modalitate bună pentru rezolvarea conflictelor şi pentru construirea unei relaţii sănătoase.

De multe ori o criza ne arata cat de importante sunt momentele petrecute cu cei dragi. Pentru a avea relatii reusite de cuplu, e necesar sa le acordam timp zilnic, saptamanal, lunar si o viata intreaga relatiei de cuplu.

In momentul in care in familie apar copii, intimitatea cuplului sufera destul de mult si deseori parintii sunt tentati sa lase deoparte acel timp petrecut in doi pentru a fi impreuna cu toata familia. Insa oricat de greu pare sa fie sa stati departe de copil/ copiii, amintiti-va ca “arhitectii” familiei sunt parintii si ca pentru a construi impreuna ceva durabil, acestia au nevoie sa isi cunoasca dorintele, planurile, sentimentele, gandurile, etc.

Timpul este o resursa pe care daca o alocam acolo unde este nevoie, vom avea mult de castigat.

În orice fel de relație sunt implicate atât libertatea, cât și dependența de celălalt. Când suntem în cuplu avem atât nevoi individuale, cât și nevoi de relație ( nevoia de comunicare cu partenerul, nevoia de-a face dragoste cu acesta). Aceste nevoi de relație sunt normale și, prin satisfacerea sau frustrarea lor, este influențata direct satisfacția fiecărui partener al cuplului.

Fericirea si sclipirea din ochi este  consecinta unei relatii de cuplu care functioneaza bine.