DUREREA SUPREMĂ – VIOLENȚA ÎN FAMILIE

FLORIN MARCU

O multitudine de factori şi cauze declanşează această teribilă problemă socială. Începând de la mediul în care unul sau ambii parteneri ori diferiţi membri ai familiei şi-au format propriile caractere şi personalităţi, continuând cu aşa-zisul anturaj, cerc de prieteni mai corect spus, pe care şi-l formează în decursul vieţii, omul se poate schimba sau poate rămâne statornic în ideile şi concepţiile sale, iar de-aici porneşte totul. Violenţa casnică sau violenţa în familie face an de an milioane şi milioane de victime. Multe din acestea sunt înregistrate în documentele oficiale, dar şi mai multe sunt neştiute. Această catastrofă socială, poate, cu uşurinţă, zic eu, să concureze cu orice război, ca şi număr de victime ori vieţi distruse. În general brutalitatea, vine dinspre persoanele ce, poate au ceva de zis, dar nu ştiu a-şi argumenta opiniile, ideile, părerile. Pe lângă toate astea, aceste persoane, nu au nici capacitatea să admită că, altcineva din familia sa are o idee mai bună ori mai practică. Se simte inferior ori umilit, de cele mai multe ori, chiar fără a fi cazul, atunci când i se arată unde a greşit şi cum a greşit, şi răspunsul său… este brutal, terorizant, violent, iniţial doar verbal, dar după foarte puţin timp… şi fizic. Paradoxal; majoritatea lor, sunt uşor de manipulat. De ce ? Nu ştiu. Sunt o mulţime de motive: grad scăzut de inteligenţă sau, de ce nu… sensibilitate. Ştiind lucrul acesta, autoconsiderându-se persoane vulnerabile, îşi creează un imens bagaj de frustrări. Singura salvare pe care aceste persoane o văd, este de-a avea lângă ei, o persoană inteligentă, hotărâtă, iubitoare, într-un cuvânt DESĂVÂRŞITĂ, care să le suplinească incapacităţile lor intelectuale, morale şi spirituale, dar, care, să poată fi manipulată prin diferite mijloace: constrângere, teroare, şantaj sentimental ori de altă natură, violenţă de orice tip. O persoană puternică şi inteligentă, se lasă greu manipulată, dându-i manipulatorului impresia, de multe ori pe bună dreptate, că scopul lui este imposibil. După ce, celui slab, i s-au consumat toate argumentele, el recurge la alte mijloace, enumerate de mine puţin mai sus. Prin ele, face ca viaţa multora din jurul lui, să fie un calvar, să devină… iad. Vieţi marcate, traumatizate, distruse, vieţi luate şi, de multe, multe ori, cele mai afectate persoane, moral, sunt victime colaterale, care nu sunt implicate direct sau total în acel conflict. Copiii, copiii sunt cei mai expuşi. În astfel de războaie (fără ghilimele), oricât ar încerca unul, sau ambii părinţi să-i ocrotească de absolut tot, nu va fi cu putinţă. O sechelă, cât de mică, tot va face ca, şi anume, conflictul din căminul său, să-i tatueze cumva sufletul. Poate fi un tatuaj trist, sau zbuciumat – ambele tipuri, sunt dureroase. Niciun copil, nu scapă, dar, nu de puţine ori, stă la latitudinea şi capacitatea sa, ce fel de tatuaj doreşte pe inima şi sufletul lui.