COSMIN CRETU – RAPORTUL CĂTRE SPECTATOR – 2018
Pe 11 martie s-au împlinit doi ani de mandat de manager al subsemnatului. Ca și anul trecut, conform legii, acum câteva săptămâni am remis Consiliului Județean raprortul de activitate personală al acestei perioade. Şi, tot ca şi anul trecut, socotesc important să vin astăzi în fața dumneavoastră, spectatorul giurgiuvean, cu unele date pe care le consider relevante în ceea ce privește direcţia teatrului și rezultatele ei, într-un Raport care este mai mult decât o obligație formală, este un obligatoriu gest de onoare și respect.
Realitatea cea mai îmbucurătoare (susţinută atât de cifrele indicelui de ocupare a sălilor de spectacole – 72% –, cât și de încasările de patru ori mai mari faţă de ultimul an referenţial, sau de numărul crescut de spectatori care asistă lunar la producțiile noastre – în medie, 1245, într-o evidentă creștere față de 955 din anul 2016) este așadar cea pe care o oferiţi din nou dumneavoastră, spectatorii. Pe de altă parte, binecunoscut fiind că, în contextul lipsei publicului universitar, prin tradiție, publicul-țintă predilect în istoria instituției a fost cel din anii terminali din liceele giurgiuvene, marea noutate și surpriza plăcută a ultimei stagiuni a fost generată de apetitul crescut al generației 35-45, care a găsit în producțiile instituției noastre principalul reper al dorinței de act cultural ca formă de autorespect. Predilect pentru această categorie de public, dar și pentru studenții veniți acasă din București, spectacolele de weekend au devenit o prezență firească, afluența în sălile de spectacole fiind una peste media săptămânală.
În egală măsură, în acest an, în înceracrea de a re-deveni teatrul județean de care Giurgiul avea nevoie – am programat spectacole la Malu, Ghimpați, Gostinu, Colibași, Singureni, dar am și primit în sălile teatrului vizita elevilor din școlile din Comana (4 reprezentații), Oinacu (5), Putineiu (7), Daia (4), Găujani (2), Gogoșari (2), Băneasa (3), Stănești (4), Călugăreni (1), Remuș (2).
Apoi, pot vorbi despre impunerea orașului nostru în percepția vecinilor de peste Dunăre, în contextul în care am jucat la Ruse trei reprezentații în anul trecut: una (O poveste salsa) oferită gratuit (cu singura pretenția a accesului liber al publicului român în sala de spectacol), iar celelalte două (Blopii și Imagini pe gramofon) în aer liber.
Nu m-am limitat însă la județul nostru, ci i-am depășit granițele, în cadrul unui proiect: un raport partenerial cu Muzeul civilizației Gumelnița din Oltenița,
soldat cu patru reprezentații în acest oraș, două outdoor (Imagini pe gramofon, de Zilele orașului Oltenița și Școala veselă, de 1 iunie), celelalte două – în sala de conferințe a Primăriei (orașul nebeneficiind încă de un spațiu adecvat spectacolelor de teatru). În același timp, am participat la festivaluri din țară – Festivalul Așchiuță (Pitești – 9 octombrie), Tragos (Tulcea – 10 octombrie), dar și în străinătate Iubire și vin (Ruse – 11 februarie) și Teatrul așa cum este (Ruse – 10-11 iunie).
Totodată, pentru a răspunde cerințelor în creștere ale spectatorilor locali, am stabilit raporturi parteneriale cu instituții de profil – Opera Comică pentru Copii (București), Teatrul Excelsior (București), Teatrul Fani Tardini (Galați), Teatrul Al. Davila (Pitești) – soldate cu reprezentații ale acestora, în cadrul unor schimburi de spectacole.
Realitățile la care mă refer au fost posibile în ciuda menținerii unui număr ridicat de reprezentații ale instituției noastre, riscul asumat de a mări oferta dovedindu-se soluția câștigătoare de a mări totodată apetitul față de actul artistic. Astfel, menținerea spectacolelor la o frecvență de 4-5 pe săptămână, continuarea stagiunii de exterior, dar și a cursurilor gratuite ale Școlii de teatru (unde, în primul an, cursanții aveau vârste cuprinse între 11 și 18 ani, pentru ca, în acest an, ele să meargă de la 4 la 53; pe de altă parte, numărul grupelor s-a mărit de la 4 la 7), au reprezentat, cu toate, alegeri optime.
În consecință, pot astăzi vorbi despre cristalizarea relației cu dumneavoastră, publicul teatrului, graţie strategiei referitoare la repertoriu, comunicare și deschidere, dar şi a asumării unei atitudini civice: prezența împreună cu actori ai teatrului la orele de dirigenție ale elevilor din liceele giurgiuvene, păstrarea prețului biletelor în limite accesibile, cu diferențiere pentru copii, elevi și pensionari, performarea în aer liber, precum și acțiunile cu caracter social fiind principalele modalități de acțiune în această privință.
Desigur, răspunsul dumneavoastră pozitiv mă bucură și mă flatează în egală măsură. Prezența dumneavoastră alături de teatru, producțiile lui și realizatorii acestora mă fac tot mai mult să vă percep ca adevărată parte activă a actului cultural, civic și educațional în care am dorit să convertesc activitatea instituției. Și astfel, am ajuns, grație acestei atitudini, să vorbim despre teatru ca despre o realitate puternică și pozitivă a localității noastre. O călătorie frumoasă, pe care o străbatem împreună. O călătorie care, în ceea ce mă privește, se pregătește cu încredere de cel de-al treilea an al său!
